An dupa an, anotimpurile vin si pleaca, ca prin magie. Fulgii de nea se topesc pentru a lasa verdele primaverii sa isi puna amprenta peste tot. Florile colorate apar vara, pana cand toamna le vopseste in galben, rosu sau maro.
Si toate aceste minunatii sunt opera zanelor! Cand un bebelus rade pentru prima data, se naste o mica zana.
Asa s-a intamplat si in Londra, intr-o zi de iarna, cand un bebelus a ras pentru prima data.
Rasetul se inalta direct catre Valea Ielelor, locul fermecat din inima Tarii de Nicaieri, unde locuiau zanele.
Zanele au inconjurat pe cea, care urma sa intre in randurile lor si strigau in cor:
“- Haide, nu-ti fie frica!”
Vidia, cea mai rapida dintre zane, ii arata drumul catre ramurile bogate ale Copacului cu Praf Magic. Terence, unul dintre paznicii prafului magic risipi un pumn de pulbere magic peste ea. In acest moment rasetul se transforma intr-o micuta zana adorabila.
Nou-venita se uita mirata in jur, in timp ce zanele celelalte o imbratisau cu drag. Micutei zane ii placea mult praful magic de pe varfurile degetelor.
Regina zanelor, Clarion se apropia si o binecuvanta pe micuta:
“-Bun venit in Valea Ielelor! Bucuria ni te-a adus aici!” Apoi o ajuta sa isi intinda aripile.
Zana se uita mirata la aripile ei si incet-incet prinse curaj si incredere.
“- Pot sa zbor!” se gandi ea bucuroasa.
Imediat, in urmatoarele minute, la semnalul reginei Clarion, celelalte zane au inceput sa initieze un ritual. Zburau in toate directiile si aranjau diverse obiecte pe palariile ciupercilor, care se inaltasera in jurul fantanii cu praf magic.
Fiecare zana, care se invartea acolo, avea un har specific. Rosetta, zana gradinaritului, a adus o floare si o aseza pe o ciuperca. Boare-Argintie, zana apelor a adus o galetusa plina cu apa. Iridessa, zana luminii, a asezat o lampa pe o alta ciuperca. Fauna, zana cu harul vietuitoarelor, aduse un ou micut.
Zana nou-venita se uita intrebatoare la Regina Clarion. Nu intelegea ce se intampla.
“- Ele te vor ajuta sa iti gasesti si tu harul tau!” – spuse Regina.
Micuta zana facu cativa pasi spre lucrurile asezate si incepea sa le atinga. Dar cum le atingea, lucrurile incepeau sa piarda din stralucire si sa dispara. “- Oare care o fi harul ei?” se intrebara toti.
Daca galetusa cu apa, sau floarea adusa disparusera la apropierea micutei zane, cand se apropia de un ciocan micut, acesta incepu sa straluceasca si sa zboare spre ea.
“- Nu am mai vazut pana acum un obiect sa straluceasca atat de tare!” – exclama Boare-Argintie.
“- Ai dreptate.”- spuse Rosetta. Pare ca micuta are un talent iesit din comun!
Vidia, care avea si ea un talent rar a inceput sa devina invidioasa.
Dintr-o data se auzea vocea Reginei:
“- Veniti aici, zane carpace! Sa o primiti pe noua voastra colega, Clopotica!”
Dintr-o data au aparut niste zane caraghioase si o salutara pe noua lor colega. Clopotica credea, ca toate zanele seamana intre ele si a ramas surprinsa la aparitia grupului.
” – Suntem fericiti sa te avem in grupul nostru!” – spuse Boloboc, care avea niste ochelari facuti din roua.
“- Tralalala, eu sunt Clanc!” se auzea o voce groasa din multime.
Si micul grup a luat-o pe noua colega mirata intr-un zbor de recunoastere in Valul Ielelor.
“- Ai ajuns aici in momentul potrivit. Se apropie momentul cand se schimba anotimpurile!” – ii spuse Clanc micutei zane.
Era un loc, unde se intalnira toate zanele din anotimpuri diferite. Zanele fulgilor de zapada se pregateau sa plece acasa, zanele de toamna testau culorile, ca sa poata colora frunzele la momentul potrivit, iar zanele de vara stateau in asteptare in partea insorita a Vaii Ielelor.
“- Acesta este momentul meu preferat” – spuse Boloboc. Toate zanele se aduna pentru a pregati primavara.
Micutele zane se pregatau pentru aterizare.
“- Bun venit in lumea Carpacilor!” – spuse Boloboc cand au aterizat.
Clopotica se astepta sa fie un loc deosebit, cum nu a mai vazut pana atunci. Dar erau intr-o simpla gradina, cu casute la fel de simple.
Activitatea zanelor, care reparau si construiau fel si fel de obiecte ciudate, dar utile i s-a parut interesanta zanei Clopotica. Se gandea, ca si zanele carpace sunt totusi istete si deosebite.
Au ajuns si la noua ei casa. Era o mica scorbura draguta.
Ajunse in noua ei casa, Clopotica si-a cusut repede o rochie noua si si-a prins parul. Deja se simtea mult mai bine.
Apoi porni catre atelier, care era sub radacina unui copac. Colegii ei, Clanc si Boloboc a asteptara cu nerabdare.
In scurt timp ajunse la atelier si Zana Maria, supraveghetoarea activitatilor din Lumea Carpacilor. Era o zana micuta si severa. Repede si-a dat seama ca cei doi, Clanc si Boloboc nu isi facusera datoria, cand a inceput sa ii verifice.
Cand o vazu pe Clopotica, a primit-o destul de rece:
“- Ah, colega noua! Arata-mi, te rog mainile tale. Hmmmm…ce delicate sunt! Dar nu iti face griji, le punem repede la treaba! ” – spuse Zana Maria. Dupa ce le-a atras atentia celor doi sa isi termine treaba, s-a facut nevazuta.
Clopotica s-a alaturat celor doi si i-a ajutat la terminarea sarcinolor. Un soricel, pe nume Branza le tragea caruta.
Dintr-o data se auzi un zgomot din spatele lor. Iarba din jurul lor a prins viata si era sa le rastoarne carul. Soricelul, impreuna cu Clanc au luat-o la fuga, dar Clopotica si Boloboc au ramas pe loc si se uitau, cum vehiculul lor aluneca spre vale. Pana la urma s-a oprit in Piata Primaverii si cei trei au reusit sa se adune in jurul carului.
Boare-Argintie, Iridessa, Rosetta si Fauna au incercat sa ii ajute. Carul era plin cu tulpini de curcubeu, pe care le folosea Iridessa, ghioceii erau pentru Fauna, iar ramurile inflorite era pentru Rosetta.
Clopotica nu intelegea de ce le trebuiau aceste lucrusoare.
” – Si ce o sa faceti cu toate lucrurile astea?” – intreba ea.
Iridessa ii explica, ca ea va impaturi tulpinile de curcubeu, dupa care le va duce pe Continent.
Clopotica se minuna: ” – Continent? Ce fel de Continent?”
” – Pe Continent se schimba anotimpurile si acolo mergem sa ajutam si noi!” – ii raspunse Boare-Argintie.
Clopotica, Clanc si Boloboc o pornira spre Gradina cu Flori, ca sa lase cateva ulcioare cu polen. Dintr-o data le depasi ceva in viteza. Era Vidia, care culegea polenul cu ajutorul aripilor.
Clopotica o saluta vesela: ” – Salut! Care este harul tau?”
“- Eu sunt o zana foarte importanta. Toate zanele depind de mine! Eu zbor foarte repede” – ii raspunse Vidia cu nasul pe sus.
” – Si zanele carpace sunt foarte importante si ajuta pe toata lumea! ” – ii raspunse entuziasmata Clopotica.
” – Dar zanele carpace confectioneaza oale, in timp ce eu dau nastere fortelor naturii!” – raspunse Vidia.
” – O sa-ti demonstrez cat suntem de importante, cand vom ajunge pe Continent!” – striga Clopotica dupa Vidia.
Vidia isi dadu ochii peste cap: ” – De-abia astept acest moment.”
Dintr-o data privirea Clopoticai a fost atrasa de ceva lucios, care se afla pe plaja. Cand a zburat pana acolo, a observat o moneda pe jumatate ingropata in nisip. Sapand in nisip, descoperi si alte comori. Clopotica era foarte fericita si abia astepta sa le arate si prietenilor ei comorile descoperite.
Dar cei doi nu au fost la fel de entuziasmati.
” – Sunt doar niste lucruri pierdute, care ajung in Tara de Nicaieri din cand in cand, dar nu sunt folositoare la nimic.” – spuse Clanc cu o voce plictisita.
Zana Maria fiind prinsa in asteptarea Reginei Clarion, care venea in inspectie, nu i-a acordat multa atentie zanei entuziasmate. Insa Clopotica in gand deja si-a facut un plan, cum sa ii demonstreze Vidiei importanta zanelor carpace.
