La ce sa va asteptati la varsta de 6-8 ani?
Cand copii la aceasta varsta vor sa obtina ceva, s-ar putea ca un simplu “NU” din partea parintilor sa nu le ajunga ca raspuns la cererile lor. Din fericire pentru o disciplina mai pozitiva parintii au mai multe alternative la dispozitie.
Pentru a feri copii sa intre in probleme la scoala, pentru a ii invata sa nu reactioneze violent in anumite situatii, sa stie sa deosebeasca binele de rau, parintii ar trebui sa adopte o abordare mai eficienta si mai complexa decat sa foloseasca cuvantul NU in aceste situatii.
Ce ar trebui sa faca parintii
Ceea ce isi doresc parintii sa obtina, ar trebui spuse sub o alta formula. In loc de “NU” ar putea sa foloseasca o alta propozitie.
De exemplu daca parintele nu mai vrea ca copilul sa se joace cu mingea in camera, in loc sa ii spuna: „Nu te mai juca cu mingea in camera!” ar putea sa reformuleze aceasta cerere si sa ii spuna: „Ce ar fi daca te-ai juca cu mingea afara?”
Sau daca copilul este in mijlocul unui proiect de arta si peste tot pe podea sunt urme de lipici, in loc sa i se spuna: „Nu te mai juca cu lipiciul pe podea!” ar putea sa primeasca o cerere din partea parintelui, cum ar fi: „Pune te rog un ziar sub lucrarile tale cand lucrezi cu lipiciul!” Acest lucru este mai usor accepat din partea copilului, decat sa auda iar ca nu are voie sa faca ceva.
Parintii in loc sa ii atraga mereu atentia copilului asupra ce nu are voie sa faca, ar putea sa ii explice in mod clar ce ar putea sa faca in schimb, sa evite situatiile neplacute.
Ar putea sa ii ofere copilului mai multe optiuni si explicatii. Asa copilul are posibilitatea sa aleaga si nu sa primeasca ordine.
Un alt exemplu ar fi negocierea dulciurilor cerute din partea copilului inainte de masa.
Mama ar putea sa ii dea posibilitatea sa aleaga intre un mar sau niste struguri de exemplu in loc de dulciuri. Sau sa isi aleaga bomboanele preferate pentru dupa masa de pranz.
S-ar putea ca sa intervina nemultumiri din partea copilului cand vine vorba de aceste alegeri, dar pana la urma va accepta mai usor aceste optiuni, decat o simpla negare.
Pe langa aceste alegeri parintii ar putea sa ii si explice de ce e mai bine asa, cat de importante sunt alimentele hranitoare inainte de caloriile consumate care nu au nici un efect benefic asupra organismului.
Ar fi bine daca parintii ar reusi sa faca o intelegere cu copilasul. Nu va fi usor sa se ajunga la un compromis cu un copil de 6 ani, dar de multe ori se va ajunge la un final fericit.
Daca de exemplu el vrea sa cerceteze santierul de peste drum, ar fi bine daca parintii ar reusi sa nu spuna „NU”. Ar putea sa caute un loc sigur pentru copil, de unde ar putea vedea macaralele si buldozerele in functiune. Asa se valorifica si relatia copil-parinte.
Daca parintii sunt deschisi catre copii, se deschid si ei fata de parinti. Un joc, in care micutul/micuta va trebui sa rezolve indicii ca sa ajunga intr-un loc sigur, sau sa inventati coduri secrete, pe care le puteti folosi in situatii in care doriti sa se comporte corespunzator.
Parintii ar reusi sa evite situatiile confictuale daca ar preveni anumite momente declansatoare de cearta si nemultumire din partea copilului.
Ar trebui sa nu fie obiecte periculoase la indemana copilului prin casa, astfel automat se reduc si atentionarile. Copilul nu ar trebui sa fie pus in mod constant in situatii, care il pun la incercare mereu. Este greu sa se abtina mereu.
Daca de exemplu copilasul nu vrea sa imparta colectia de dinozauri cu prietenii lui care il viziteaza, inainte sa se ajunga la cearta, parintii ar putea sa puna la o parte colectia de dinozauri inaintea de sosirea prietenilor.
Ar fi bine sa nu i se atraga atentia pentru orice lucru marunt, mai ales daca nu sunt periculoase pentru copil.
Daca copilul doreste un sandvis cu branza si nu ompleta pentru micul dejun, ce este rau in asta?
Daca el insista sa poarte sosete rosii cu pantaloni scurti de culoarea rosie, cu ce poate sa il afecteze in mod negativ pe copil?
Daca este in siguranta atunci cand doreste ceva, ar fi bine sa fie lasat sa isi indeplineasca dorintele, fara sa auda „NU” din toate partile pentru orice.
Daca apar situatii in care micutul ar fi in pericol si trebuie avertizat si oprit, cel mai bine ar fi daca parintii ar imbraca o fata de poker, ar zice pe un ton ferm, dar calm „Nu poti sa treci strada de unul singur. Este periculos”. Asa va sti sigur ca situatia nu ar fi amuzanta daca ar incerca sa treaca singur strada.
Daca este ascultator, mama poate sa ii ofere un zambet larg si sa ii spuna”Multumesc scumpule, esti foarte ascultator”.
In viata de zi cu zi cu siguranta nu va reusi niciun parinte sa nu il avertizeze deloc pe copilas. Dar cu siguranta viata ar fi mult mai usoara si mai frumoasa pentru amandoua parti, daca atentionarile ar veni chiar numai atunci, cand ceva cu adevarat este periculos pentru micut.