Odata mai demult era o steluta pe cer, pe nume Lucy. In fiecare noapte stralucea si lumina cerul cu mult drag. Fata ei era din aur, iar marginile erau colorate in rosu, ceea ce ii dadea o infatisare deosebita si magica. A fost cea mai frumoasa stea de pe cer.
Dar degeaba era frumoasa, ea se plictisea foarte tare singura. De cate ori se uita in jos, pe Pamant mereu vedea oameni, strazi si case si isi dorea foarte tare sa coboare pe Pamant!
Intr-o zi Mos Craciun a ajuns pe Calea Lactee. De la distanta auzea ceva neobisnuit. O auzea pe Lucy plangand. Si-a oprit sania trasa de reni si a intrebat-o pe Lucy: “De ce plangi steluta mica si frumoasa?”
Lucy si-a sters lacrimile si se uita la Mos Craciun cu ochii mari. Era foarte fericita ca Mosul s-a oprit langa ea. “Oh, draga Mos Craciun! Ia-ma te rog de aici si du-ma pe Pamant! Nu mai suport singuratatea si nu mai vreau sa ma plictisesc!“ il ruga Lucy pe Mos Craciun.
Mosului i-a parut rau de steluta trista si a luat-o pe Lucy in sania lui. Drumul fiind foarte solicitant, steluta il ajuta pe Mos Craciun, asa ca Mos Craciun a reusit sa fie de doua mai rapid, ca alta data.
Toata lumea a fost de acord, ca Lucy sa ramana pe Pamant timp de un an. Peste un an urma sa il ajute iar pe Mos Craciun pe drumul de intoarcere. Pentru ca Mos Craciun isi facea griji, i-a oferit stelutei Lucy o potiune de bautura magica. Aceasta bautura il ajuta pe Mos Craciun sa nu se imbolnaveasca atata timp cat statea pe Pamant. Cu ajutorul stelutei Lucy, Mos Craciun a reusit sa isi termine mult mai repede treaba pe Pamant, asa ca in loc de doua sticle necesare a consumat numai o sticla, iar cealalta a putut sa ii ofere stelutei, care urma sa isi petreaca urmatorul an pe Pamant. “Cand vei fi acasa in cer, nu mai ai voie sa consumi din aceasta potiune nici macar o picatura” ii spusese Mosul stelutei. Si-a luat la revedere si a plecat cu sania lui acasa.
Steluta Lucy a fost foarte curioasa sa vada cum e viata pe Pamant. S-a uitat in jur si a vazut ca peste tot o inconjura gheata si zapada. A inceput sa ii fie frig. Marginile ei rosii erau deja albastre. A luat sticla cu potiunea magica si a golit-o pe jumatate. Simtindu-se mai bine a inceput sa paseasca prin zapada. Nimic nu era in apropiere. Dintr-o data a auzit un stranut puternic. Lucy a presupus ca este un om, asa ca s-a dus in directia de unde se auzea stranutul. In fata ei a aparut un leu de mare cu un fular in jurul gatului si langa el un baiat tanar, imbracat in haine colorate. Steluta a desfacut sticla cu potiunea magica si i-a dat leului de mare sa bea din ea. Potiunea si-a facut imediat efectul si leul de mare s-a simtit mai bine. I-a dat fularul inapoi baiatului si a innotat in apa departe.
Lucy l-a intrebat pe baiat cum se numea locul unde se aflau. Baiatul ii spusese ca ei sunt la Polul Nord. Era un tanar eschimos. “Intotdeauna este asa de frig aici?” intreba steluta curioasa. Baiatul a inceput sa rada: “Nu stii ca aici mereu e frig? Hai ca iti voi arata casa noastra construita din zapada.”
Lucy se minuna cand a ajuns in fata casei de zapada, numita Igloo. In interior a fost insa destul de cald.
Cand baiatul a invitat-o pe Lucy sa ramana la el peste noapte, steluta a fost bucuroasa, ca nu va ramane afara in frig si a acceptat invitatia cu mare bucurie.
In dimineata urmatoare baiatul i-a oferit stelutei un ren, cu care Lucy putea sa isi continue calatoria prin zapada. Renul nu cunoastea decat drumul catre Laponia, asa ca au inceput impreuna o calatorie lunga si obositoare. Cand in sfarsit au ajuns in Laponia, acolo s-au dus direct la un prieten vechi al renului, un elan. Elanul era foarte batran si nu a fost niciodata dincolo de Aisbargurile, care il inconjurau. El credea ca acolo se termina lumea. Dar Lucy stia ca nu este asa.
“De unde vii tu de fapt?” o intreba Elanul pe Lucy. Vin din cer, uite, pot comunica cu celelalte stele. La clipitul ei celelalte stele i-au raspuns tot cu un licarit. Renul si Elanul au fost foarte incantati. Dar Lucy nu avea rabdare sa mai ramana si vroia sa isi continue drumul. L-a chemat si pe Elan cu ei in calatorie, dar el s-a simtit foarte batran pentru o calatorie asa de lunga, asa ca au pornit pe drum doar ei doi.
Dupa ceva vreme, in drumul lor s-au intalnit cu o sanie alba, care era trasa de doi reni curiosi. “Lucy, trebuie sa fugim!” striga Renul. “Este Regina Zapezii!” spuse Renul si a disparut in zapada. Lucy era foarte curioasa sa vada Regina Zapezii, asa ca s-a ridicat mandra si a inceput sa straluceasca. Regina Zapezii si-a oprit sania si a iesit. Arata exact ca in povestile citite din carti. Acum Lucy stia de ce a fugit Renul. Cu siguranta Regina Zapezii nu avea planuri prietenoase pentru ea. Oh, ce ar fi vrut sa fuga cu Renul! Regina Zapezii a zambit rece, iar Lucy a inceput sa tremure. A ajuns in mainile reci ale Reginei si de acolo in sania ei.
Lucy se gandea ca lasand ceva urme, Renul va putea sa o gaseasca. Asa ca a inceput sa straluceasca si mai tare. Renul a vazut stralucirea stelutei si a inceput sa alerge dupa sanie. Se apropiau de castelul Reginei. Regina Zapezii lua steluta si a intrat in castelul ei. Renul i-a urmarit in castel, dar si-a dat seama ca a fost vazut de un gardian al castelului. A fugit repede de acolo si s-a ascuns dupa un deal.
Abia cand s-a lasat noaptea a avut curaj sa se intoarca la castel. Steluta Lucy inca stralucea, asa ca Renul a gasit-o repede in inchisoarea castelului. “Cat de mult ma bucur, ca m-ai gasit!” striga steluta. “Din pacate cheia de la usa este agatata de lantul Reginei si o poarta la gat. Fara ajutor nu cred ca vei reusi sa ma eliberezi”.
Dintr-o data se auzeau pasi in apropiere. Renul iar s-a ascuns dupa deal. In departare a vazut un om imbracat intr-o mantie rosie. “Mos Craciun!” il recunoscu Renul.
Mosul l-a zarit pe Ren si ii spuse: “Din pacate Lucy nu mai poate sta pe Pamant. Pe cer nu sunt suficiente stele sa straluceasca, asa ca va trebui sa o duc mai repede acasa. Stii cumva unde este?”
“Lucy a fost rapita de Regina zapezii”, ii raspunse Renul. “Trebuie sa o salvam!”
“Oh, nu!” strigase Mos Craciun speriat. “Ai vreun plan, Renule?”
“Inca nu, stiu doar ca trebuie sa luam cheia cu care o putem elibera pe Lucy de la Regina Zapezii” spuse Renul dezamagit.
Mos Craciun avea deja un plan: “ O sa ma strecor prin semineu in dormitorul Reginei si voi incerca sa iau cheia de la gatul ei. Daca voi reusi, o vom elibera pe Lucy.”
Renul isi scutura capul nervos: “Asta e idea ta? Castelul Reginei este facut din zapada, nu are semineu! Va trebui sa ne gandim la un alt plan.”
Mos Craciun s-a luminat dintr-o data: “ Mi-am amintit! Trebuie sa ii spunem stelutei sa bea potiunea magica si cand a baut tot pana la ultima picatura sa strige cu voce tare: “Cheia castelului sa vina la mine!”. Asa cheia va zbura direct la ea si o vom putea elibera.
Renul s-a strecurat iar in castel, i-a spus stelutei ce trebuie sa faca si Lucy imediat a fost eliberata.
Toti au fost foarte bucurosi. Mos Craciun il intrebase pe ren, daca nu vrea sa ii traga sania. Renul era foarte bucuros si i-a raspuns Mosului, ca isi dorea demult acest lucru. Impreuna toti trei au reusit sa ajunga repede la casa stelutei.
Lucy a fost foarte bucuroasa ca a ajuns acasa. Nu a mai vrut sa ajunga pe pamant.
De fericire a inceput sa licare si sa straluceasca si mai tare.
Daca te uiti noaptea pe cer o poti vedea si tu pe Lucy. Este steluta cea mai stralucitoare si cea care cel mai mult licare dintre toate stelele.