Educatia emotionala este o parte importanta a reformelor educationale, care se intentioneaza sa se realizeze in urmatorii ani. Acest lucru este in mod clar o tema importanta pentru reforma educationala, atunci cand se iau in considerare efectele avansarii rapide de urbanizare si informatizare in societatea in care traim.
O abordare a educatiei, care este in concordanta cu aceasta tema include plasarea copiilor intr-un cadru natural, unde pot experimenta eliberarea emotionala, care promoveaza dezvoltarea emotionala.
Interactiunea cu animalele de companie este o modalitate de a crea astfel de experiente. Rezultatele numeroaselor studii au confirmat efectele benefice pe care le au animalele de companie asupra copiilor. Inclusiv rezultatele unor cercetari academice vad animalele de companie ca un mijloc de a cultiva sensibilitatea in randul copiilor.
Activitatile de informare organizate de diferite centre de cercetare au ca scop promovarea convietuirii intre oameni si animale de companie.
In Tokyo a avut loc un simpozion cu privire la relatia importanta dintre copii si animale. La acest simpozion au participat peste 230 de cercetatori, specialisti si studenti din domeniul sanitar-veterinar, iar evenimentul a inclus o discutie de grup, care dispunea de un schimb activ de opinii.
Animalele de companie joaca un rol important in dezvoltarea emotionala a copiilor, in special pe fondul tendintei actuale catre familii ocupate si cu mai putini copii.
Statisticile indica faptul ca detinerea unui animal de companie in randul famiilor cu copii a crescut in ultima vreme. Gradinile zoologice, acvariile si parcurile naturale au devenit deasemenea deosebit de populare. In zilele noastre avem multe posibilitati de a vizita astfel de locuri. Probabil pentru ca in visele cele mai comune la copii sub 8 ani apar animalele de companie.
Prin detinerea unui animal de companie, copii invata sa aiba grija de ele si devin mai responsabili.
Pe masura ce cresc copii, timpul petrecut cu membrii familiei scade, in timp ce timpul petrecut cu animalul de companie creste. Legatura cu animalul preferat este adanca. Copii invata foarte multe din aceasta legatura. Invata sa se joace, dobandesc o reglare emotionala prin libertatea de exprimare in limite de siguranta. De exemplu descoperirea, cat de multa forta poate fi folosita fara a provoca durere altora prin jocul de a rostogolul, cand se joaca cu un caine.
Cu animalele de companie copii se pot relaxa, deoarece acestea nu au asteptari de la ei, si nu asteapta sa fie indeplinite sarcinile, cum e in cazul adultilor.
Copii iubesc animalele la fel de mult ca pe un prieten bun, ba chiar mai mult. Nu exista nicio diferenta intre baieti si fete la nivelul de afectiune fata de animalele de companie. Nivelul de afectiune fata de animale de companie creste atunci, cand mama lucreaza cu norma intreaga si atunci, cand nu exista frati sau surori in viata copiilor.
De asemenea, rezultatele cercetarilor au demonstrat, ca acei copii, care exprima o afectiune puternica fata de animalele de companie au tendinta de a empatiza cu ceilalti, precum dezvolta si un sentiment crescut de auto-competenta.
De asemenea, s-a constatat că copiii nu fac nici o distincție de gen cand vine vorba de îngrijirea animalelor de companie. La baieti, dorinta de a avea grijă de frații mai mici dispare la aproximativ varsta de 5 ani. Atât băieții, cat și fetele pare totusi să continue să mențină un interes deosebit în ingrijirea animalelor de companie. Din moment ce băieții au, în general, mai puține oportunități de a învăța cum să aibă grijă de alții, grija pentru un animal de companie poate fi un mijloc important de a compensa lipsa aceasta de experiență.
Animalele de companie sunt “cei mai buni prieteni”, mereu sunt disponibile si niciodata nu judeca!
Animalele ajuta si in situatiile de stres sau suparare. Cand oamenii sunt suparati sau stresati, sentimentul de izolare poate fi redus atunci, cand altii sunt in apropiere. Acest lucru se datoreaza faptului ca stresul poate fi eliberat prin sentimentul de reasigurare de a fi un membru iubit al unui grup.
S-a demonstrat ca, animalele de companie pe langa faptul ca mereu sunt disponibile fara a judeca si pot fi cei mai buni prieteni, nu au nevoie de un nivel ridicat de interactiune verbala sau sociala, si totusi ofera sprijin emotional.
Rezultatul pozitiv depinde totusi si de reactiile adultilor.
Trebuie sa tinem cont de faptul ca, desi animalele pot imbogati dezvoltarea emotionala a copiilor, responsabilitatea de a se asigura ca copii invata din interactiunea lor cu animalele revine parintilor si profesorilor.
Daca din diferite motive cineva nu poate sa tina un animal acasa, exista poibilitatea de a vizita parcuri sau gradini zoologice, unde copii pot interactiona cu animalele.
Oportunitatile copiilor de a fi responsabili pentru ingrijirea vietatilor nu se rezuma numai la hranirea animalelor. Copii pot ajuta si la gradinarit, asftel ei pot urmari de exemplu cum creste o planta sau o floare, care trebuie udata din cand in cand si se afla sub ingrijirea lor.
Cand se ajunge la achizitionarea unui animal de companie, copii trebuie sa inteleaga ca devin responsabili pentru acel animal pentru intreaga viata. Este important sa se evite cumpararea animalelor de companie pe impuls sau facandu-le copiilor cadou pentru o zi de nastere.
Desigur, nu toata responsabilitatea revine copiilor privind ingrijirea animalelor. Si parintii si profesorii ajuta la mentinerea unui echilibru atat in dezvoltarea copilului, cat si in cresterea si ingrijirea animalului.
Modul in care ne dobandim noi cunostinte se schimba pe parcursul anilor. O mare parte din ceea ce stim ca oameni adulti vine din experientele anterioare din viata noastra de zi cu zi. Asftel si prezenta unui animal de companie in casa noastra este considerata o sursa bogata de a aduna experiente. Prezenta unui animal in viata copiilor poate fi un indicator al starii emotionale al copilului.
Un copil poate invata foarte mult din ingrijirea animalelor sau pur si simplu descopera si observa ce ii place animalului de companie. Prin aceasta cunostinta el poate experimenta afectiunea fata de alte vietati si astfel dezvolta o dorinta de a invata mai mult despre animalul respectiv. In aceasta se afla semintele constientizarii stiintifice.
Noi, adultii avem tendinta de a ne concentra pe propriile noastre obiective si dorinte atunci cand ne educam copii nostri, iar acest lucru ii poate forta pe copii sa mearga in anumite directii, care sa se intersecteze cu dorintele noastre. Prin atitudinea noastra critica fata de animale sau natura suntem capabili sa ii determinam pe copii sa gandeasca la fel in viitor.
Perceptiile pe care le avem fata de animale sunt diferite de experienta printr-o intalnire directa cu ei. Prin cresterea plantelor sau animalelor avem multe de invatat si ne putem dobandi o constientizare a diferentelor dintre alte vietati si oameni.
Atitudinea oamenilor fata de animalele de companie difera de la un om la altul. Unii ii considera infricosatoare sau murdare. Acesti oameni cu siguranta nu vor avea un animal in gospodaria lor.
Curiozitatile fata de animale ii pot determina pe unii sa tina animale in casa, cum ar fin in cazul insectelor. Altii au animale in curte pentru ca le ofera o sursa buna de hrana. O alta categorie de oamenii le considera pe animalele de companie direct membrii familiei. Este greu sa privesti animalul de companie ca pe un animal, dar totusi sa interactionezi cu el ca si cu un membru al familiei.
Si pentru un adult este important ca un copil sa invete din interactiunea animalului de companie.
La Rio de Janeiro s-a organizat un concurs, in care participantii au expus cele mai bune postere realizate pe relatia dintre copii si animale. Cea mai buna prezentare a fost a unei cercetatoare din Austria.
Prezentarea a fost bazata pe rezultatele unui studiu comparativ al comportamentului copiilor dintr-o clasa de 24 de persoane, in varsta de 6 ani in prezenta unui animal de companie si o clasa de copii de acelasi numar de persoane si aceeasi varsta, fara a fi prezent un animal.
Rezultatele au aratat ca, atunci cand a intervenit o situatie de urgenta in sala de clasa, prezenta unui caine in sala a ajutat la calmarea mai rapida a copiilor, prevenind astfel situatia de a iesi lucrurile de sub control. S-a remarcat deasemenea nivelul crescut de decizie autonoma in situatii de urgenta si capacitatea mai mare de concentrare.
Ca sa avem rezultate si mai bune din acest punct de vedere stiintifica privind dezvoltarea emotionala a copiilor, este nevoie de o promovare intensiva atat in scoli, cat si in casele oamenilor a importantei relatiei copil-animal.
Unii cercetatori sustin ca ar fi mai bine separarea copiilor de diferite varste atunci, cand vine vorba de educarea lor prin interactiunea directa cu animale sau plante.
Altii sunt de parere, ca aceasta separare nu trebuie facuta, copii mai mari fiind capabili sa ii invete pe cei mici cum sa se comporte in anumite situatii. Doar ca pentru aceasta metoda este nevoie de prezenta unui cadru didactic excelent, care este in stare sa faca fata acestei situatii.
O parare ar fi, ca inainte de intalnirea cu un animal, ar fi bine daca copii ar desena ceva despre acest animal. Iar dupa intalnire sa faca iar un desen cu animalul respectiv. Astfel copilul va vedea, ce nu stia inainte de intalnire si ce a invatat pe parcursul acestei intalniri.
Un alt punct foarte important este comunicarea intre profesori si medici veterinari. Ei trebuie sa stabileasca cele mai bune metode pentru imbunatatirea procesului de educare prin experienta.
Din pacate, mediul nostru natural se schimba pe zi ce trece si contactul nostru cu natura se reduce dramatic. Contactul dintre copii si animale sau natura este foarte important pentru viitorul copiilor nostri.
Pentru a le asigura copiilor un viitor bazat pe o relatie sanatoasa cu natura in care traim, trebuie sa promovam aceasta tema foarte puternic, atat in casele noastre cat si in scoli. Sa speram ca vom avea rezultate cat mai bune!
