povesti Archives - Planse de colorat

Steluta Lucy si Mos Craciun

Odata mai demult era o steluta pe cer, pe nume Lucy. In fiecare noapte stralucea si lumina cerul cu mult drag. Fata ei era din aur, iar marginile erau colorate in rosu, ceea ce ii dadea o infatisare deosebita si magica. A fost cea mai frumoasa stea de pe cer.

Dar degeaba era frumoasa, ea se plictisea foarte tare singura. De cate ori se uita in jos, pe Pamant mereu vedea oameni, strazi si case si isi dorea foarte tare sa coboare pe Pamant!

Intr-o zi Mos Craciun a ajuns pe Calea Lactee. De la distanta auzea ceva neobisnuit. O auzea pe Lucy plangand. Si-a oprit sania trasa de reni si a intrebat-o pe Lucy: “De ce plangi steluta mica si frumoasa?”

Lucy si-a sters lacrimile si se uita la Mos Craciun cu ochii mari. Era foarte fericita ca Mosul s-a oprit langa ea. “Oh, draga Mos Craciun! Ia-ma te rog de aici si du-ma pe Pamant! Nu mai suport singuratatea si nu mai vreau sa ma plictisesc!“ il ruga Lucy pe Mos Craciun.

Mosului i-a parut rau de steluta trista si a luat-o pe Lucy in sania lui. Drumul fiind foarte solicitant, steluta il ajuta pe Mos Craciun, asa ca Mos Craciun a reusit sa fie de doua mai rapid, ca alta data.

Toata lumea a fost de acord, ca Lucy sa ramana pe Pamant timp de un an. Peste un an urma sa il ajute iar pe Mos Craciun pe drumul de intoarcere. Pentru ca Mos Craciun isi facea griji, i-a oferit stelutei Lucy o potiune de bautura magica. Aceasta bautura il ajuta pe Mos Craciun sa nu se imbolnaveasca atata timp cat statea pe Pamant. Cu ajutorul stelutei Lucy, Mos Craciun a reusit sa isi termine mult mai repede treaba pe Pamant, asa ca in loc de doua sticle necesare a consumat numai o sticla, iar cealalta a putut sa ii ofere stelutei, care urma sa isi petreaca urmatorul an pe Pamant. “Cand vei fi acasa in cer, nu mai ai voie sa consumi din aceasta potiune nici macar o picatura” ii spusese Mosul stelutei. Si-a luat la revedere si a plecat cu sania lui acasa.

Steluta Lucy a fost foarte curioasa sa vada cum e viata pe Pamant. S-a uitat in jur si a vazut ca peste tot o inconjura gheata si zapada. A inceput sa ii fie frig. Marginile ei rosii erau deja albastre. A luat sticla cu potiunea magica si a golit-o pe jumatate. Simtindu-se mai bine a inceput sa paseasca prin zapada. Nimic nu era in apropiere. Dintr-o data a auzit un stranut puternic. Lucy a presupus ca este un om, asa ca s-a dus in directia de unde se auzea stranutul. In fata ei a aparut un leu de mare cu un fular in jurul gatului si langa el un baiat tanar, imbracat in haine colorate. Steluta a desfacut sticla cu potiunea magica si i-a dat leului de mare sa bea din ea. Potiunea si-a facut imediat efectul si leul de mare s-a simtit mai bine. I-a dat fularul inapoi baiatului si a innotat in apa departe.

Lucy l-a intrebat pe baiat cum se numea locul unde se aflau. Baiatul ii spusese ca ei sunt la Polul Nord. Era un tanar eschimos. “Intotdeauna este asa de frig aici?” intreba steluta curioasa. Baiatul a inceput sa rada: “Nu stii ca aici mereu e frig? Hai ca iti voi arata casa noastra construita din zapada.”

Lucy se minuna cand a ajuns in fata casei de zapada, numita Igloo. In interior a fost insa destul de cald.

Cand baiatul a invitat-o pe Lucy sa ramana la el peste noapte, steluta a fost bucuroasa, ca nu va ramane afara in frig si a acceptat invitatia cu mare bucurie.

In dimineata urmatoare baiatul i-a oferit stelutei un ren, cu care Lucy putea sa isi continue calatoria prin zapada. Renul nu cunoastea decat drumul catre Laponia, asa ca au inceput impreuna o calatorie lunga si obositoare. Cand in sfarsit au ajuns in Laponia, acolo s-au dus direct la un prieten vechi al renului, un elan. Elanul era foarte batran si nu a fost niciodata dincolo de Aisbargurile, care il inconjurau. El credea ca acolo se termina lumea. Dar Lucy stia ca nu este asa.

“De unde vii tu de fapt?” o intreba Elanul pe Lucy. Vin din cer, uite, pot comunica cu celelalte stele. La clipitul ei celelalte stele i-au raspuns tot cu un licarit. Renul si Elanul au fost foarte incantati. Dar Lucy nu avea rabdare sa mai ramana si vroia sa isi continue drumul. L-a chemat si pe Elan cu ei in calatorie, dar el s-a simtit foarte batran pentru o calatorie asa de lunga, asa ca au pornit pe drum doar ei doi.

Dupa ceva vreme, in drumul lor s-au intalnit cu o sanie alba, care era trasa de doi reni curiosi. “Lucy, trebuie sa fugim!” striga Renul. “Este Regina Zapezii!” spuse Renul si a disparut in zapada. Lucy era foarte curioasa sa vada Regina Zapezii, asa ca s-a ridicat mandra si a inceput sa straluceasca. Regina Zapezii si-a oprit sania si a iesit. Arata exact ca in povestile citite din carti. Acum Lucy stia de ce a fugit Renul. Cu siguranta Regina Zapezii nu avea planuri prietenoase pentru ea. Oh, ce ar fi vrut sa fuga cu Renul! Regina Zapezii a zambit rece, iar Lucy a inceput sa tremure. A ajuns in mainile reci ale Reginei si de acolo in sania ei.

Lucy se gandea ca lasand ceva urme, Renul va putea sa o gaseasca. Asa ca a inceput sa straluceasca si mai tare. Renul a vazut stralucirea stelutei si a inceput sa alerge dupa sanie. Se apropiau de castelul Reginei. Regina Zapezii lua steluta si a intrat in castelul ei. Renul i-a urmarit in castel, dar si-a dat seama ca a fost vazut de un gardian al castelului. A fugit repede de acolo si s-a ascuns dupa un deal.

Abia cand s-a lasat noaptea a avut curaj sa se intoarca la castel. Steluta Lucy inca stralucea, asa ca Renul a gasit-o repede in inchisoarea castelului. “Cat de mult ma bucur, ca m-ai gasit!” striga steluta. “Din pacate cheia de la usa este agatata de lantul Reginei si o poarta la gat. Fara ajutor nu cred ca vei reusi sa ma eliberezi”.

Dintr-o data se auzeau pasi in apropiere. Renul iar s-a ascuns dupa deal. In departare a vazut un om imbracat intr-o mantie rosie. “Mos Craciun!” il recunoscu Renul.

Mosul l-a zarit pe Ren si ii spuse: “Din pacate Lucy nu mai poate sta pe Pamant. Pe cer nu sunt suficiente stele sa straluceasca, asa ca va trebui sa o duc mai repede acasa. Stii cumva unde este?”

“Lucy a fost rapita de Regina zapezii”, ii raspunse Renul. “Trebuie sa o salvam!”

“Oh, nu!” strigase Mos Craciun speriat. “Ai vreun plan, Renule?”

“Inca nu, stiu doar ca trebuie sa luam cheia cu care o putem elibera pe Lucy de la Regina Zapezii” spuse Renul dezamagit.

Mos Craciun avea deja un plan: “ O sa ma strecor prin semineu in dormitorul Reginei si voi incerca sa iau cheia de la gatul ei. Daca voi reusi, o vom elibera pe Lucy.”

Renul isi scutura capul nervos: “Asta e idea ta? Castelul Reginei este facut din zapada, nu are semineu! Va trebui sa ne gandim la un alt plan.”

Mos Craciun s-a luminat dintr-o data: “ Mi-am amintit! Trebuie sa ii spunem stelutei sa bea potiunea magica si cand a baut tot pana la ultima picatura sa strige cu voce tare: “Cheia castelului sa vina la mine!”. Asa cheia va zbura direct la ea si o vom putea elibera.

Renul s-a strecurat iar in castel, i-a spus stelutei ce trebuie sa faca si Lucy imediat a fost eliberata.

Toti au fost foarte bucurosi. Mos Craciun il intrebase pe ren, daca nu vrea sa ii traga sania. Renul era foarte bucuros si i-a raspuns Mosului, ca isi dorea demult acest lucru. Impreuna toti trei au reusit sa ajunga repede la casa stelutei.

Lucy a fost foarte bucuroasa ca a ajuns acasa. Nu a mai vrut sa ajunga pe pamant.

De fericire a inceput sa licare si sa straluceasca si mai tare.

Daca te uiti noaptea pe cer o poti vedea si tu pe Lucy. Este steluta cea mai stralucitoare si cea care cel mai mult licare dintre toate stelele.

Poezii in egleza cu toamna pentru copii

Summer’s End
By Judith ViorstOne by one the petals drop
There’s nothing that can make them stop.
You cannot beg a rose to stay.
Why does it have to be that way?The butterflies I used to chase
Have gone off to some other place.
I don’t know where. I only know
I wish they didn’t have to go.

And all the shiny afternoons
So full of birds and big balloons
And ice cream melting in the sun Are done.
I do not want them done

In Autumn
by Winifred C. MarshallThey’re coming down in showers,
The leaves all gold and red;
They’re covering the little flowers,
And tucking them in bed
They’ve spread a fairy carpet
All up and down the street;
And when we skip along to school,
they rustle ‘neath our feet

AUTUMN WOODS
by James S. Tippett I like the woods
In autumn
When dry leaves hide the ground,
When the trees are bare
And the wind sweeps by

With a lonesome rushing sound.
I can rustle the leaves
In autumn
And I can make a bed
In the thick dry leaves
That have fallen
From the bare trees
Overhead.

FALL
by Aileen Fisher The last of October
We lock the garden gate.
“The flowers alive all withered
That used to stand straight.
The last of October
We put the swings away
And the porch looks deserted

Where we like to play.
The last of October
The birds have all flown,
The screens are in the attic,
The sand pile’s all gone;
Everything is put away
Before it starts to snow—
I wonder if the ladybugs
Have any place to go.

Falling Leaves

Little leaves fall softly down
Red and yellow, orange and brown
Whirling, twirling round and round
Falling softly to the ground

Little leaves fall softly down
To make a carpet on the ground.
Then, swish, the wind comes whistling by
And sends them dancing to the sky.

I’m a Little Scarecrow

I’m a little scarecrow,
Raggedy and worn.
I wear a hat
And a shirt that’s torn.
When the crows come,
I wave and shout,
“Away from my garden……
Get on out!”

Tinker Bell – Clopotica – Poveste cu planse de colorat – Partea a doua

In noaptea aceea Supraveghetorul Primaverii a intampinat-o pe Regina Clarion la ceremonie. Era multumit de ceea ce a vazut si spuse: “- Totul este sub control. Suntem pregatiti sa aducem primavara pe Continent, atunci cand va veni momentul.”

Dintr-o data Clopotica intrerupse ceremonia, aparand in piata intr-un car tras de soricelul Branza.

“-Regina Clarion!”, striga ea, “- Am adus niste lucruri uimitoare pe care le vom putea folosi cand mergem pe Continent!”

Cei din jur au inceput sa murmuie de uimire, dar Clopotica nu auzise nimic. Era prea entuziasmata sa auda ceva.

“- Nu i-a spus inca nimeni?” intreba Regina Clarion. “Draga mea, zanele carpace nu merg pe Continent. Acolo ajung doar zanele care ajuta la schimbarea anotimpurilor. Imi pare rau, Clopotica.”

Clopotica a incercat sa se prefaca ca nu este afectata de ceea ce a auzit, a urcat in car si a plecat. La atelier o astepta Zana Maria.

“-Nu este deloc amuzant sa fii zana carpace,” mormai Clopotica.

“- Ce tot spui acolo?” , intreba Zana Maria.

“- Noi de ce nu putem merge niciodata pe Continent?”, intreba Clopotica revoltata.

“- Daca ai putea sa faci florile sa creasca, sau sa raspandesti raze de soare, vei putea merge si tu. Dar pana atunci tu aici ai treaba, in atelier.” ii raspunse Zana Maria, oarecum infuriata.

Dintr-o data Clopotica s-a luminat! “Ce idee buna!”

Clopotica o rugase pe Iridessa, sa o invete unul dintre talentele ei. “- Daca m-ai invata unul dintre talentele tale, as putea sa ma duc si eu pe Continent!”, spuse Clopotica.

Iridessa era un pic mirata de cererea neobisnuita a Clopoticai. “- Nu am auzit de nimeni, care sa isi fi schimbat harul”, raspunse ea.

“- Sa imi dati doar o sansa, doar una! Voi toate realizati lucruri minunate si importante, nu ca mine. Eu doar repar oale…” , se plangea Clopotica.

Prietenele Clopoticai au cazut de acord sa o ajute pana la urma.

“- Ei bine, nu cred ca s-ar putea intampla ceva rau. Fiecare lucru are un inceput “, declara Rosetta.

Prima lectie a primit-o de la Boare-Argintie, care era zana apelor. Ea ii arata cum sa ridice un strop de roua si sa-l aseze cu grija pe o panza de paianjen. Clopotica a facut tot posibilul sa reuseasca, dar de fiecare data cand incerca, stropul se spargea in aer. Deja un pic enervata, Clopotica lua un strop si o izbi cu putere de panza de paianjen, dar si de aceasta data stropul s-a intors cu si mai mare viteza si o umplu de apa din cap pana in picioare.

“- Nu cred ca voi reusi. Nu fac ce trebuie, nu-i asa?”, intreba Clopotica.

“- Ai dreptate. Dar poate ca esti o zana a luminii”, ii raspunse Boare-Argintie.”

In aceea seara Iridessa incerca sa o invete pe Clopotica cum sa prinda cateva raze de soare, cum sa le adune intr-un buchet si cum sa le arunce in aer, ca pe urma licuricii sa zboare printre razele soarelui si sa straluceasca. Clopotica incerca sa prinda razele soarelui, dar nu reusi nicicum si la sfarsit ofta adanc. Dupa toate incercarile ea stralucea , iar licuricii au crezut, ca ea e cea mai frumoasa zana si au inceput sa o urmareasca peste tot.

A doua zi Clopotica a fost certata de Zana Maria, care aflase totul si nu era fericita de incercarile zanei.

” – Si aveam atata speranta in tine!”, ii spuse dezamagita Zana Maria Clopoticai.

Clanc si Boloboc incercau sa o linisteasca pe Clopotica: “- Mai bine faci cum zice Zana Maria.”

“- Dar nu vreau sa fiu doar o zana carpace!”, scpase Clopotica, dar imediat i-a parut rau de ceea ce a spus.

“- Nu, nu asta am vrut sa spun, nu e vorba de voi. Eu doar……eu……Trebuie sa plec” si Clopotica zbura catre o noua lectie.

Fauna deja era pregatita pentru a o invata pe Clopotica cum sa ii ajute pe puii de pasare sa zboare si ii arata zanei ce are de facut. Din nefericire puiul Clopoticai era cel mai inspaimantat si cand Clopotica a incercat sa il conduca la marginea cuibului, a si ciupit-o.

“- Daca o sa raman in atelier pentru tot restul vietii mele, va fi numai vina ta, puiule!”, ii spuse Clopotica puiului inspaimantat.

Clopotica se uita spre cer si dintr-o data a vazut o pasare mare zburand. Ea s-a gandit ca pasarea marea o poate ajuta, zburand asa de bine si s-a indreptat catre pasare sa ii ceara ajutorul. “- Hei, tu de acolo!”, striga Clopotica.

Dar celelalte zane si-au dat seama ce fel de pasare era si au inceput sa tipe: ” – E un soim urias!” si au declansat alarma. Zanele cu harul vietuitoarelor se grabira spre padure, la adapost, in timp ce Clopotica, speriata, a ramas pe loc ca o stana de piatra. Soimul se indrepta catre ea. Clopotica in ultimul moment a realizat ca era in pericol si cand a ajuns langa copaci, vazuse o scorbura. Asta era sansa ei!

Dar ajunse inauntru simtea cum cineva incearca sa o scoata afara.

“- Aici este ascunzatoarea mea!”, zise Vidia. Intre timp soimul reusi sa isi bage capul in scorbura. Nu mai era timp. Zanele trebuia sa iasa de acolo cumva. Au sarit intr-o gaura adanca si astfel au alunecat intr-un tunel. Vidia deja era pe fundul tunelului si vedea, cum soimul statea pe creanga din apropierea ei, cand din greseala, Clopotica o izbi afara din ascunzatoare, neputund sa se opreasca la timp. Soimul s-a repezit imediat catre Vidia, dar in acel moment celelalte zane au inceput sa atace soimul si il loveau cu pietre, fructe si bete.

“- Da-mi voie sa te ajut!, ii spuse Clopotica Vidiei.

“- Nu ma atinge! Sunt bine!” , ii raspunse Vidia furioasa.

Clopotica se simtea ingrozitor. Dupa ce a fost refuzata de Vidia, se duse pe plaja. Niciodata nu s-a simtit atat de rau.

Al treilea esec! In ritmul asta nu ajungea niciodata pe Continent. Furioasa arunca o pietricica si auzi o pocnitura. Cand s-a dus sa vada despre ce este vorba, a gasit o cutie frumoasa de portelan. Cand a ridicat-o sa vada ce este exact, se minuna ce lucuri extraordinare se aflau in cutiuta: arcuri, rotite si alte piese. Le aduna pe toate si a inceput sa mestereasca. Cand prietenii au gasit-o, Clopotica aproape terminase: era o cutie muzicala cu o balerina, care se rotea.

Toata lumea ii admira capodopera.

” – Cu asta se ocupa zanele carpace! Tu iti dai seama ce reusesti sa faci, reparand si creand lucruri asa minunate?” , o intrebara prietenii.

“- Cui ii mai pasa de Continent?”, spuse Boare-Argintie. ” Tot ce vrem este, ca tu sa fii fericita.”

Clopotica tacea. Ii placea si ei sa repare lucruri, dar mai mult isi dorea sa ajunga pe Continent. Si-a dat seama ca prietenele ei nu o mai ajuta sa aiba harul lor si era furioasa. Ii veni ideea de a o vizita pe Vidia, dar aceasta nu era cea mai prietenoasa cu ea.

“- Tu esti ultima mea sansa”, spuse Clopotica. “Rosetta nu mai vrea sa ma ajute sa ma invete cum sa devin o zana a gradinaritului.”

Vidiei ii veni o idee. A mintit-o pe Clopotica, spunandu-i ca nu trebuie sa faca nimic altceva, decat sa culeaga Ciulini Saltareti, daca vrea sa devina o zana a gradinaritului.

Stiind ca asta era ultima ei sansa de a ajunge pe Continent, Clopotica a inceput sa construiasca instrumentele necesare capturarii ciulinilor si l-a convins si pe soricelul Branza, ca impreuna o sa reusasca.

Cand a inceput sa mane cativa ciulini cu doua betigase scoase din rucsac, era fericita ca treaba merge bine. Dar vicleana Vidia, in momentul in care Clopotica pleca din Lunca cea Mica, deschidea poarta, iar ciulinii scapara.

Situatia a inceput sa scape de sub control si ciulinii se raspandeau peste tot, iar Clopotica ii urmarea inspaimantata. In final ciulinii s-au incurcat in proviziile zanelor pentru Primavara, si peste tot era haos. Munca tuturor s-a daramat si toate pregatirile pentru Primavara erau distruse…

Povestea Martisorului

Martisorul este o traditie veche sarbatorita peste tot in Romania in fiecare an de 1 Martie. Oamenii spun, ca purtand snurul impletit din fire albe si rosii se vor bucura de un an prosper si sanatos. Nu demult la sate oamenii de 1 Martie au agatat impletitura din firele albe si rosii la porti, la ferestre sau chiar pe cornurile bovinelor pentru a fi protejati de spiritele rele si de a invoca regenerarea naturii.

Martisorul este o traditie veche de 8000 de ani. Originile provin din Roma antica, unde Anul Nou a fost sarbatorit de 1 Martie. Zeul Marte, dupa care a fost numit Martie nu a fost doar zeul razboiului, ci si a agriculturii si contribuie la renasterea naturii in fiecare an cand soseste primavara. In aceasta perioada ca peste tot in lume, festivitatile de primavara au fost foarte diversificate si in zona noastra.

La inceput Martisorul a fost facut din pietre colorate in alb si in rosu. Aceasta pietricica a fost agatata de un lant si purtata de femei pana la inflorirea primului copac. Cand primul copac a inflorit, fetele agatau Martisorul de acest copac, sperand sa aiba un an norocos.

Intre timp Martisorul s-a transformat si a luat diferite forme. Este daruit femeilor in semn de respect, de admiratie si de prietenie.

Legenda Martisorului

Legenda Martisorului spune ca intr-o zi Soarele s-a transformat intr-un tanar frumos si a coborat pe Pamant. Ii placea sa danseze hora alaturi de oameni. Dorinta lui de a se distra alaturi de oameni insa l-a pus in pericol. Un zmeu care l-a urmarit, l-a rapit si l-a inchis intr-o inchisoare din castelul lui. Din acel moment peste tot s-a lasat iarna, totul s-a intunecat, pasarile nu mai cantau, animalele s-au ascuns si nu se mai auzea nici rasul vesel al copiilor.

Nimeni nu avea curajul sa se lupte cu zmeul pentru a elibera Soarele, pana cand un baiat tanar, fiul unor tarani a promis ca va incerca sa elibereze Soarele si sa aduca inapoi vara si veselia.

Lupta intre tanar si zmeu a fost una dura si grea, dar baiatul nu s-a lasat. Dupa cateva zile de lupta a reusit sa il invinga pe zmeu si a eliberat Soarele. Cand acesta s-a ridicat pe cer, totul a inceput sa revina la viata. Animalele au iesit din ascunzisurile lor, pasarile au inceput sa cante, iar copii alergau veseli afara. Prima floare, care a inceput sa iasa din zapada a fost Ghiocelul.

Tanarul insa a fost grav ranit in lupta, iar sangele lui care curgea din rani se amesteca cu zapada, care se topea. Din acel moment oamenii impletesc fire din ata alba si rosie, pentru a ne aminti mereu ce a facut tanarul curajos pentru noi si pentru a simboliza sosirea primaverii.

In zilele noastre Martisorul este purtat toata luna martie. Este o amuleta draguta, care simbolizeaza venirea primaverii si aduce noroc. Provenind dintr-o traditie veche din vremuri antice, Martisorul a devenit si simbolul Romaniei.

Despre Halloween

Cand se trage linia intre toamna si iarna, intre viata si moarte, Halloween-ul este un moment de sarbatoare si de superstitie pentru multi.

Se crede, ca originile acestei sarbatori provin de la festivalul celtic al Samhainului, din lumea antica.

La acest festival oamenii au aprins focuri in aer liber si se costumau pentru a alunga fantomele.

In secolul VIII Papa Grigore al III-lea a desemnat ziua de 1 Noiembrie ziua, in care se onoreaza toti sfintii si martirii, Ziua Tuturor Sfintilor. Seara precedenta de 1 Noiembrie se numea “All Hallows`Eve”, adica Ajunul Tuturor Sfintilor si mai tarziu denumirea s-a transformat in Halloween.

De-a lungul timpului, Halloween-ul a evoluat intr-un eveniment bazat pe activitati pentru copii, cum ar fi de exemplul traditia “trick or treat” (“ne dati sau nu ne dati”). In foarte multe tari, atunci cand zilele devin mai scurte si noptile mai reci, oamenii continua sa primeasca sezonul rece cu festivitati, costume si dulciuri.

Originile antice

Celtii, care au trait in urma cu 2000 de ani in zona, care in prezent este alcatuita din Irlanda, nordul Frantei si Regatul Unit au sarbatorit anul nou de 1 Noiembrie. Aceasta zi a marcat sfarsitul verii, recolta si inceputul iernii, care era intunecoasa, lunga si rece.

Celtii credeau, ca in noaptea dinaintea noului an granita dintre lumea celor vii si celor morti devine neclara si ca in noaptea de 31 Octombrie fantomele mortilor reveneau pe pamant.

Prezenta spiritelor pe pamant ajutau druizii, preotii celtilor in a prezice viitorul. Pentru un popor dependent de o lume plina cu fantezii, aceste profetii au fost o sursa importanta de confort si directie in timpul unei ierni, care era lunga si intunecoasa.

Pentru a comemora acest eveniment important, druizii construiau focuri de tabara imense, care au devenit sacre si unde oamenii s-au adunat pentru a arde ca jertfe zeitatii celtice culturi si animale.

In timpul celebrarii festivalului Samhain celtii se imbracau in costume si si-au dorit unul altui noroc si stare de bine.

Focurile lor pe vatra, care au fost stinse mai devreme in acea seara, au fost reaprinse de la focul de tabara, foc sacru, care i-a protejat in timpul iernii, care urma sa vina.

In anul 43 d. Hr. Imperiul Roman a cucerit majoritatea teritoriului celtic. Pe parcursul celor patru sute de ani, in care romanii au condus tinuturile celtice, doua festivaluri de origine romana au fost combinate cu celebrarea traditionala celtica Samhain. Prima a fost Feralia, o zi de la sfarsitul lunii octombrie, cand romanii au comemorat in mod traditional trecerea in lumea mortilor. A doua a fost o zi pentru a onora Pomona, zeita romana a fructelor si a pomilor. Simbolul acestei sarbatori a fost marul Pomona. Incorporarea acestei sarbatori in Samhain explica aparitia jocului “Scufundarea merelor”. In acest joc se umple o vana sau un bazin mare cu apa si se pun mere in apa. Merele vor pluti la suprafata, iar jucatorii trebuie sa prinda marul cu dintii, fara ajutorul mainilor.

In data de 13 mai in anul 609 d.Hr. papa Bonifaciu al IV-lea a dedicat Phanteonului din Roma in onoarea tuturor martirilor crestini aceasta zi si astfel sarbatoarea catolica de ziua tuturor Martirilor a fost infiintata in biserica occidentala. Papa Grigore al III-lea a extins ulterior festivalul pentru a include toti sfintii precum si toti martirii. Astfel sarbatoarea din luna mai s-a mutat pe data de 13 noiembrie.

Pana in secolul al noualea influenta crestinismului s-a raspandit in tinuturile celtice si treptat ritualurile vechi si cele noi s-au amestecat.

In anul 1000 d.Hr. biserica a desemnat data de 1 noiembrie Ziua Tuturor Sufletelor, o zi in care se onoreaza cei care au murit. Se crede, ca biserica a incercat sa inlocuiasca festivalul celtic Samhain cu un alt festival, dar aceasta sarbatoare catolica a fost la fel sarbatorita, ca si cea veche, cu aprinderea focurilor, parade, costume ca sfanti, ingeri sau demoni. Incet-incet denumirea sarbatorii din “All-Hallows” s-a transformat in “All-Hallows Eve” si in cele din urma in “Halloween”.

Cum a ajuns Halloween in America

Sarbatoarea Halloweenului a fost extrem de limitata in coloniile din New England (o regiune din S.U.A.) din cauza sistemului rigid protestant, care era dominant in aceea zona. Halloween a fost mai mult sarbatorit in coloniile din sud. Fiind prezente diferite grupuri etnice europene, impreuna cu indienii americani pe acest continent incepe sa apara o versiune americana de “Halloween”.

Primele festivitati includ jocuri, evenimente publice organizate pentru a sarbatori recolta, vecinii se adunau si isi urau mult noroc si bogatii, dansau si cantau, sau spuneau povesti cu si despre fantome. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea festivitatile anuale de toamna au fost comune, dar Halloweenul nu a fost inca sarbatorit peste tot in tara.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea in America a sosit un nou val de imigranti. Acesti noi imigranti, in special milioane de irlandezi, care fugeau de foamete din Irlanda din 1846, au ajutat la popularizarea Halloweenului la nivel national. Luand din traditiile irlandeze si engleze, americanii au inceput sa se imbrace in costume si sa umble din casa in casa, pentru a cere de mancare. Acest obicei s-a transformat azi in “trick-or-treat”, adica “ne dati sau nu ne dati”.

La sfarsitul anilor 1800 a existat o miscare in America, care a incercat sa transforme Halloween intr-un eveniment prietenos, in care vroiau ca vecinii sa se intalneasca, sa danseze si sa sarbatoreasca fara fantome si vrajitorii. Sarbatoarea a inceput sa se desfasoare ziua si includeau jocuri si costume festive. Parintii au fost incurajati de ziare si de liderii comunitatii sa nu cumpere lucruri inspaimantatoare de Halloween. Pe urma acestor eforturi Halloweenul a pierdut din conotatiile sale superstitioase.

Prin anii 1920-1930 Halloweenul a devenit o sarbatoare centrata pe comunitate, cu parade si petreceri. Au inceput sa apara insa si acte de vandalism prin preajma sarbatoarei in mai multe comunitati. Prin anii 1950 conducatorii oraselor au reusit sa minimalizeze vandalismul si sarbatoarea a inceput sa se indrepte catre tineri si copii. Petrecerile au fost mutate in salile de clasa sau acasa. A inceput sa reapara traditia “ne dati sau nu ne dati” si in acest timp familiile puteau oferi copiilor din cartier dulciuri. A inceput sa creasca o noua traditie americana. Astazi, americanii cheltuie anual aproximativ 6 miliarde de dolari de Halloween, fiind a doua cea mai mare sarbatoare comerciala din tara.

Superstitii legate de Halloween

Halloween a fost intotdeauna o sarbatoare plina de mister, magie si superstitie.

Mult timp in urma iarna era nesigura si infricosatoare pentru oameni. Aprovizionarea cu alimente pe timpul iernii era la un nivel scazut, iar zilele intunecoase de iarna erau pline cu griji constante. De Halloween oamenii credeau, ca pot intalni fantome iesind din casele lor. Pentru a nu fi recunoscuti, oamenii purtau masti atunci, cand isi paraseau casele dupa lasarea intunericului. Iar pentru a tine departe fantomele de casele lor, lasau in boluri alimente si apa in afara casei.

Oamenii evita si acum sa treaca strada, daca apare o pisica neagra , de teama sa nu le aduca ghinion. In Evul Mediu oamenii credeau ca vrajitoarele se pot transforma in pisici.

Obiceiul de a nu trece sub o scara provine din Egipt, unde triunghiul era considerat sacru.

De Halloween oamenii se feresc si mai mult si incearca sa nu sparga oglinzi. O oglinda sparta ar aduce 7 ani de ghinion.

Multe ritualuri de Halloween ajutau fetele tinere sa identifice viitorii lor soti. In Scotia de exemplu ghicitorii recomandau fetelor, sa scrie numele petitorilor pe cate o nuca si apoi sa arunce nuca in semineu. Daca nuca a explodat, insemna ca numele celui scris pe nuca era numele viitorului sot. (In unele versiuni ale acestei legende opusul era adevarat)

O alta superstitie era, daca o fata a mancat un amestec dulce facut din nuci, alune si nucsoara inainte de culcare, in noaptea de Halloween ea ar fi visat viitorul ei sot.

Uneori fetele tinere aruncau cojile marului peste umerii lor, sperand ca o sa cada cojile in asa fel, incat sa arate initialele viitorului sot.

Unele fete incercau sa afle cate ceva despre viitorul sot cercetand galbenusuri de ou plutind intr-un bol cu apa.

Desigur, fie ca asteptam raspunsuri romantice sau incercam sa evitam 7 ani de ghinion, fiecare superstitie de Halloween se bazeaza pe bunavointa spiritelor, spirite a caror prezenta celtii o simteau foarte foarte adanc…

Tinker Bell – Clopotica – Poveste cu planse de colorat – Prima parte

An dupa an, anotimpurile vin si pleaca, ca prin magie. Fulgii de nea se topesc pentru a lasa verdele primaverii sa isi puna amprenta peste tot. Florile colorate apar vara, pana cand toamna le vopseste in galben, rosu sau maro.

Si toate aceste minunatii sunt opera zanelor! Cand un bebelus rade pentru prima data, se naste o mica zana.

Asa s-a intamplat si in Londra, intr-o zi de iarna, cand un bebelus a ras pentru prima data.

Rasetul se inalta direct catre Valea Ielelor, locul fermecat din inima Tarii de Nicaieri, unde locuiau zanele.

Zanele au inconjurat pe cea, care urma sa intre in randurile lor si strigau in cor:

“- Haide, nu-ti fie frica!”

Vidia, cea mai rapida dintre zane, ii arata drumul catre ramurile bogate ale Copacului cu Praf Magic. Terence, unul dintre paznicii prafului magic risipi un pumn de pulbere magic peste ea. In acest moment rasetul se transforma intr-o micuta zana adorabila.

Nou-venita se uita mirata in jur, in timp ce zanele celelalte o imbratisau cu drag. Micutei zane ii placea mult praful magic de pe varfurile degetelor.

Regina zanelor, Clarion se apropia si o binecuvanta pe micuta:

“-Bun venit in Valea Ielelor! Bucuria ni te-a adus aici!” Apoi o ajuta sa isi intinda aripile.

Zana se uita mirata la aripile ei si incet-incet prinse curaj si incredere.

“- Pot sa zbor!” se gandi ea bucuroasa.

Imediat, in urmatoarele minute, la semnalul reginei Clarion, celelalte zane au inceput sa initieze un ritual. Zburau in toate directiile si aranjau diverse obiecte pe palariile ciupercilor, care se inaltasera in jurul fantanii cu praf magic.

Fiecare zana, care se invartea acolo, avea un har specific. Rosetta, zana gradinaritului, a adus o floare si o aseza pe o ciuperca. Boare-Argintie, zana apelor a adus o galetusa plina cu apa. Iridessa, zana luminii, a asezat o lampa pe o alta ciuperca. Fauna, zana cu harul vietuitoarelor, aduse un ou micut.

Zana nou-venita se uita intrebatoare la Regina Clarion. Nu intelegea ce se intampla.

“- Ele te vor ajuta sa iti gasesti si tu harul tau!” – spuse Regina.

Micuta zana facu cativa pasi spre lucrurile asezate si incepea sa le atinga. Dar cum le atingea, lucrurile incepeau sa piarda din stralucire si sa dispara. “- Oare care o fi harul ei?” se intrebara toti.

Daca galetusa cu apa, sau floarea adusa disparusera la apropierea micutei zane, cand se apropia de un ciocan micut, acesta incepu sa straluceasca si sa zboare spre ea.

“- Nu am mai vazut pana acum un obiect sa straluceasca atat de tare!” – exclama Boare-Argintie.

“- Ai dreptate.”- spuse Rosetta. Pare ca micuta are un talent iesit din comun!

Vidia, care avea si ea un talent rar a inceput sa devina invidioasa.

Dintr-o data se auzea vocea Reginei:

“- Veniti aici, zane carpace! Sa o primiti pe noua voastra colega, Clopotica!”

Dintr-o data au aparut niste zane caraghioase si o salutara pe noua lor colega. Clopotica credea, ca toate zanele seamana intre ele si a ramas surprinsa la aparitia grupului.

” – Suntem fericiti sa te avem in grupul nostru!” – spuse Boloboc, care avea niste ochelari facuti din roua.

“- Tralalala, eu sunt Clanc!” se auzea o voce groasa din multime.

Si micul grup a luat-o pe noua colega mirata intr-un zbor de recunoastere in Valul Ielelor.

“- Ai ajuns aici in momentul potrivit. Se apropie momentul cand se schimba anotimpurile!” – ii spuse Clanc micutei zane.

Era un loc, unde se intalnira toate zanele din anotimpuri diferite. Zanele fulgilor de zapada se pregateau sa plece acasa, zanele de toamna testau culorile, ca sa poata colora frunzele la momentul potrivit, iar zanele de vara stateau in asteptare in partea insorita a Vaii Ielelor.

“- Acesta este momentul meu preferat” – spuse Boloboc. Toate zanele se aduna pentru a pregati primavara.

Micutele zane se pregatau pentru aterizare.

“- Bun venit in lumea Carpacilor!” – spuse Boloboc cand au aterizat.

Clopotica se astepta sa fie un loc deosebit, cum nu a mai vazut pana atunci. Dar erau intr-o simpla gradina, cu casute la fel de simple.

Activitatea zanelor, care reparau si construiau fel si fel de obiecte ciudate, dar utile i s-a parut interesanta zanei Clopotica. Se gandea, ca si zanele carpace sunt totusi istete si deosebite.

Au ajuns si la noua ei casa. Era o mica scorbura draguta.

Ajunse in noua ei casa, Clopotica si-a cusut repede o rochie noua si si-a prins parul. Deja se simtea mult mai bine.

Apoi porni catre atelier, care era sub radacina unui copac. Colegii ei, Clanc si Boloboc a asteptara cu nerabdare.

In scurt timp ajunse la atelier si Zana Maria, supraveghetoarea activitatilor din Lumea Carpacilor. Era o zana micuta si severa. Repede si-a dat seama ca cei doi, Clanc si Boloboc nu isi facusera datoria, cand a inceput sa ii verifice.

Cand o vazu pe Clopotica, a primit-o destul de rece:

“- Ah, colega noua! Arata-mi, te rog mainile tale. Hmmmm…ce delicate sunt! Dar nu iti face griji, le punem repede la treaba! ” – spuse Zana Maria. Dupa ce le-a atras atentia celor doi sa isi termine treaba, s-a facut nevazuta.

Clopotica s-a alaturat celor doi si i-a ajutat la terminarea sarcinolor. Un soricel, pe nume Branza le tragea caruta.

Dintr-o data se auzi un zgomot din spatele lor. Iarba din jurul lor a prins viata si era sa le rastoarne carul. Soricelul, impreuna cu Clanc au luat-o la fuga, dar Clopotica si Boloboc au ramas pe loc si se uitau, cum vehiculul lor aluneca spre vale. Pana la urma s-a oprit in Piata Primaverii si cei trei au reusit sa se adune in jurul carului.

Boare-Argintie, Iridessa, Rosetta si Fauna au incercat sa ii ajute. Carul era plin cu tulpini de curcubeu, pe care le folosea Iridessa, ghioceii erau pentru Fauna, iar ramurile inflorite era pentru Rosetta.

Clopotica nu intelegea de ce le trebuiau aceste lucrusoare.

” – Si ce o sa faceti cu toate lucrurile astea?” – intreba ea.

Iridessa ii explica, ca ea va impaturi tulpinile de curcubeu, dupa care le va duce pe Continent.

Clopotica se minuna: ” – Continent? Ce fel de Continent?”

” – Pe Continent se schimba anotimpurile si acolo mergem sa ajutam si noi!” – ii raspunse Boare-Argintie.

Clopotica, Clanc si Boloboc o pornira spre Gradina cu Flori, ca sa lase cateva ulcioare cu polen. Dintr-o data le depasi ceva in viteza. Era Vidia, care culegea polenul cu ajutorul aripilor.

Clopotica o saluta vesela: ” – Salut! Care este harul tau?”

“- Eu sunt o zana foarte importanta. Toate zanele depind de mine! Eu zbor foarte repede” – ii raspunse Vidia cu nasul pe sus.

” – Si zanele carpace sunt foarte importante si ajuta pe toata lumea! ” – ii raspunse entuziasmata Clopotica.

” – Dar zanele carpace confectioneaza oale, in timp ce eu dau nastere fortelor naturii!” – raspunse Vidia.

” – O sa-ti demonstrez cat suntem de importante, cand vom ajunge pe Continent!” – striga Clopotica dupa Vidia.

Vidia isi dadu ochii peste cap: ” – De-abia astept acest moment.”

Dintr-o data privirea Clopoticai a fost atrasa de ceva lucios, care se afla pe plaja. Cand a zburat pana acolo, a observat o moneda pe jumatate ingropata in nisip. Sapand in nisip, descoperi si alte comori. Clopotica era foarte fericita si abia astepta sa le arate si prietenilor ei comorile descoperite.

Dar cei doi nu au fost la fel de entuziasmati.

” – Sunt doar niste lucruri pierdute, care ajung in Tara de Nicaieri din cand in cand, dar nu sunt folositoare la nimic.” – spuse Clanc cu o voce plictisita.

Zana Maria fiind prinsa in asteptarea Reginei Clarion, care venea in inspectie, nu i-a acordat multa atentie zanei entuziasmate. Insa Clopotica in gand deja si-a facut un plan, cum sa ii demonstreze Vidiei importanta zanelor carpace.

Despre reptile si amfibieni

Lumea reptilelor si amfibienilor este foarte fascinata. Vom incerca in continuare sa va introducem in lumea acestor vietati, care pot fi cu cozi rasucite, boturi lungi, carapace tare, cu pielea intinsa sau zgronturoasa. Stiati ca, tritonii, broastele raioase si salamandrele fac parte din lumea amfibienilor?

Haideti sa descoperim lucruri minunate impreuna!

Reptilele sunt animale cu sange rece. Corpurile lor au aceeasi temperatura ca mediul inconjurator.

Reptilele sunt acoperite cu solzi. Solzii sunt bucati tari si uscate pe piele, care protejeaza corpul unei reptile. Iguana, geko, serpii, crocodilii, cameleonul, toti fac parte din lumea reptilelor.

Crocodilul

Puiul de crocodil iese din ou, pe care il sparge cu asa numitul “dinte de ou”. Cand a iesit la suprafata, puiul mic de crocodil scoate niste sunete, pentru ca mama lui sa il gaseasca.

Crocodilii traiesc in raurile si in lacurile din zonele foarte calde. Le place sa stea in soare, pe nisip.

Exista mai multe specii de crocodili. Ei fac parte dintr-un ordin de reptile, care sunt ultimii urmasi ai dinozaurilor. Traiesc in mediu acvatic, dar se deplaseaza cu usurinta si pe uscat.

Aligatorii, gavialii si caimanii fac parte din acelasi ordin. Aligatorii se impart in doua categorii: cel american si cel chinezesc. Botul aligatorilor si al caimanilor este mai scurt si mai lat decat al crocodililor.

Caimanul traieste in America de Sud si America Centrala. Are pe corp si placi osoase mobile.

Gavialul traieste in fluviile din India si Birmania. Are botul foarte lung si foarte ingust.

Aligatorul mananca orice, ce gaseste in apa: soparle, broaste, pesti.

Crocodilul este protejat de placi osoase. Este un animal de prada foarte puternic.

Serpii

Serpii traiesc peste tot in lume. Poti gasi serpi in paduri tropicale, in deserturi, in paduri sau in mlastini. Locurile calduroase le plac serpilor. Puii de sarpe ies din oua, in afara de sarpele jartiera, care se naste.

Serpii fac parte din ordinul reptilelor. Au corpul cilindric, nu au membre si se taraie prin miscari ondulatorii.

In lume exista aproximativ 3000 de specii de serpi, din care aproximativ 400 sunt veninoase. Sarpele cu clopotei, vipera si cobra sunt serpi veninoase.

Unele serpi pot depasi chiar si 15 m. Anaconda este cel mai mare sarpe din lume.

Cobra sau sarpele cu ochelari cand se irita, in zona cefei ii apar pete in forma de ochelari.

Sarpele boa nu este veninos, dar este carnivor.

Pitonul se hraneste cu animale mici.

Coada sarpelui cu clopotei scoate un zgomot specific.

Iguana

Puii de iguana ies din oua. Mamele depun ouale in zone nisipoase, pentru ca asa le este mai usor puilor sa plece din cuib, dupa ce ies din oua. Puii de iguana seamana cu mama. O iguana poate ajunge pana la 2 m, cand creste. Exista mai multe specii de iguane si traiesc in zone diferite de pe pamant: unele iguane traiesc in paduri tropicale, altele in deserturi. Stiati ca, putem gasi iguane chiar si in ocean?!

Geko

Geko este o soparla. Ouale din care ies puisorii de geko au dimensiunea unei alune. De obicei mama geko depune doua oua deodata. Puii de geko cresc 6 luni in interiorul oului, iar dupa ce ies, seamana cu mama lor. Geko traiesc in zonele calde peste tot pe pamant.

Cameleonul

Puii de cameleon ies tot din oua. Marimea oualor este cam cat o moneda. Puii de cameleon se catara in copaci, sa fie in siguranta. Ei se descurca de mici, stiu cum sa caute hrana si apa.

Cameleonilor le plac zonele calde. Gasim multe specii de cameleon in India si Africa.

In zilele noastre traiesc aproximativ 160 de specii de cameleoni, din care 33 sunt cameleoni pitici.

Sunt animale rare si isi pot schimba culoarea pielii in functie de mediul inconjurator.

Pot alerga foarte repede, daca sunt in pericol. Traiesc in copaci si se hranesc cu pasari mici, soparle si insecte.

Dusmanii cameleonilor sunt oamenii, poluarea si celelalte animale.

Varanul

Mama varan depune unsprezece oua in total, din care ies puii de varan. Pe masura ce cresc, puii de varan invata cum sa se apere. Cand se ridica in picioarele din spate, inseamna ca se apara si vrea sa para mai infricosator. Varanii traiesc pe sol uscat sau pe nisip. Au nevoie de soare, sa se incalzeasca.

Amfibienii sunt animale, cu cozi lungi sau cu picioare membranate. Puii amfibienilor se numesc larve. Puii de broasca se numesc mormoloci. Puii arata foarte diferit fata de parintii lor. Ca si reptilele, la fel si amfibienii au sange rece, dar ouale lor nu au coaja tare si ca ale reptilelor.

Amfibienii au pielea umeda si traiesc in apa sau pe langa apa.

Broasca

Puiul de broasca se numeste mormoloc. Mormolocul are capul mare, coada lunga si corpul rotund. Cu ajutorul cozii innoata. Cand cresc, prima data se mareste corpul, dupa care mormolocii isi pierd coada si le cresc picioare. Broastele traiesc in lacuri, iazuri, rauri sau prin zona apelor. Unele broaste traiesc in copaci.

Exista aproximativ 4000 de specii de broaste in lume. Cu ajutorul picioarelor lungi din spate, broastele sar. Broastele comunica cu oracait, dar unele specii de broaste pot comunica si prin semne usoare ale membrelor.

Cea mai mica broasca traieste in Brazilia si nu are mai mult de 10 cm. Cea mai mare broasca are 30 cm, cantareste peste 3 kg si traieste in Camerun.

Broasca otravitoare albastra are o substanta tpxica in piele, care o apara de pradatori.

Exista o specie ciudata de broaste, mormolocii fiind de trei ori mai lungi decat parintii.

Broastele se hranesc cu orice, ce este mai mic decat ele.

Salamandra

Puii de salamandra se dezvolta in oua timp de doua sau trei saptamani. Uneori se dezvolta in apa, picioarele cresc mai lungi, care le ajuta la tarait pe pamant. Unele cresc foarte repede, in cinci sau sase saptamani ajung la maturitate, altele au nevoie de pana la 5 ani, sa ajunga la maturitate.

Stiati ca:

– tepii speciali din picioare le ajuta pe soparlele geko sa se tina de lucruri si pot merge si cu capul in jos

– unele broaste dorm toata iarna, iar cand se face cald, se trezesc si sar in continuare

– de cate ori un crocodil isi pierde un dinte, ii creste altul la loc

– daca o soparla isi pierde coada din anumite motive, dupa un timp ii creste alta la loc

– testoasele cand se sperie, se ascund in carapace

– iguana “diavolul tepos” are spini asemanatoare celor ai trandafirului

– cea mai mare broasca testoasa din lume are o greutate de 700 kg si o lungime pana la 3 m

– serpii nu au urechi, dar au celelalte simturi foarte bine dezvoltate

Despre viata lui Mos Nicolae

Despre Mos Nicolae circula multe povesti in toata lumea. Dar care este adevarata poveste despre el?

Mos Nicolae s-a nascut in secolul al treilea in satul Patara. Satul se afla pe coasta de sud a Turciei, dar pe vremea aceea era o zona greceasca. Parintii lui Nicolae au fost oameni bogati si au incercat sa il creasca in spirit crestinesc pe baiat. Cand Nicolae a fost inca tanar, parintii lui au murit intr-o epidemie.

Ascultand de cuvintele lui Isus “sa vinzi tot si sa dai banii saracilor”, el a actionat ca un foarte bun crestin si a folosit toata averea mostenita de la parinti pentru a-i ajuta pe cei nevoiasi, bolnavi si pe cei care sufereau. Si-a dedicat viata pentru Dumnezeu si a devenit Episcop de Myra in timp, ce inca era foarte tanar. Episcopul Nicolae a devenit cunoscut in toata tara pentru generozitatea lui, pentru dragostea fata de copii si preocuparea lui fata de nave si marinari.

Sub conducerea imparatului roman Diocletian, care persecuta crestinii fara mila, Episcopul Nicoalea a suferit din cauza credintei lui, a fost exilat si inchis. Inchisorile pe vremea aceea erau atat de pline cu episcopi, preoti si diaconi, incat adevaratii hoti, talhari si criminali nu mai aveau loc. Pana la urma Nicolae a fost eliberat si a participat la Consiliul de la Niceea in anul 325. A murit in data de 6 decembrie in anul 343 in Myra si a fost ingropat in biserica lui. La mormantul lui s-a creat o relicva unica, numita mana, care este vazuta ca o subtanta vindecatoare. Aniversarea mortii lui a devenit o zi de sarbatoare, Sfantul Nicolae din 6 decembrie.

De-a lungul secolelor au circulat mult povesti si legende despre viata si faptele lui Sfantul Nicolae. Aceste povesti ne ajuta sa intelegem mai bine ce fel de om era si de ce era atat de iubit si venerat de oameni.

O poveste cu Sfantul Nicolae este despre un tata sarac cu cele trei fete ale lui. In acele vremuri tatal unei fete tinere trebuia sa ofere sotilor ceva de valoare, deci fata sa vina cu zestre la noua ei casa. Cu cat o fata avea zestre mai mari, cu atat avea sansa sa se casatoreasca cu un sot “bun”. Fara zestre o fata tanara nu prea avea sanse sa se casatoreasca. Fiicele acestui om sarac, fara zestre au fost prin urmare destinate de a fi vandute ca sclave. Nu se stie cum, dar de trei ori a aparut cate un sac de aur in ciorapii si in pantofii fetelor. Acest aur a devenit zestrea lor si au fost salvate de la sclavie.

De aici provine obiceiul de a agata ciorapi la soba sau de a pregati cizmele pentru darurile asteptate.

In unele locuri, in loc de saci de aur, fetele au primit cate o bila de aur. Aceste bile sunt reprezentate prin portocale in zilele noastre. Portocalele reprezinta una dintre simbolurile bine cunoscute pentru Sfantul Nicolae.

Cea mai veche poveste il prezinta pe Sfantul Nicolae ca protector al copiilor, mult dupa moartea lui. Locuitorii orasului Myra sarbatoreau ziua bunului sfant, cand in ajun a aparut o banda de pirati arabi si au invadat zona, unde era biserica. Au furat comorile din Biserica Sfantul Nicolae si in timp ce plecau din oras, au luat cu ei si un baiat, pe nume Basilios, pentru a-l face sclavul emirului. Basilios, necunoscand limba araba, nu era un pericol pentru emir si a devenit paharnicul personal al emirului. El mereu aducea vinul emirului intr-un potir de aur. Pe parintii lui Basilios i-a devastat pierderea baiatului si cu trecerea timpului au devenit din ce in ce mai indurerati. In urmatorul an la sosirea festivalului organizat pentru sarbatorirea Sfantului Nicolae, mama lui nu a mai aparut la festival, asa ca anul trecut, cand s-a petrecut tragedia. Ea se ruga mereu de acasa, ca Basilios sa fie in siguranta.

Basilios dintr-o data la aceasta data a disparut de langa emir si s-a trezit acasa, in orasul lui natal. Sfantul Nicolae l-a aparat pe baiat si l-a dus acasa spre bucuria parintilor. Aceasta este prima poveste al Sfantului Nicolae ca protector al copiilor si dupa aceasta poveste devine cunoscut in acest rol.

Marinarii, care il venerau pe Sfantul Nicolae i-au dus povestea in toata lumea. Astfel, capele cu numele de Sfantul Nicolae au fost construite in mai multe porturi. In Evul Mediu el a devenit “patron” spiritual in Apulia (Italia), Sicilia, Grecia si Lorena (Franta) si in mai multe orase din Germania, Elvetia, Rusia, Belgia si din alte tari. Sfantul Nicolae a devenit cel mai iubit sfant in multe tari din lume. Multe biserici au fost numite dupa el, inclusiv trei sute in Belgia, treizeci si patru la Roma si mai mult de patru sute de biserici in Anglia.

Mormantul Sfantului Nicolae din Myra a devenit un loc de pelerinaj. Din pacate razboaiele si atacurile din regiune au facut, ca accesul la mormant sa devina dificil. Pentru avantajele religioase si comerciale, ce ofera un loc de pelerinaj, orasele italiene Venetia si Bari au concurat, pentru a obtine relicvele lui Nicolae. In primavara anului 1087, marinarii din Bari au reusit sa obtina oasele lui si sa le duca la Bari, intr-un port de pe coasta de sud-est din Italia. Au construit aici o biserica peste cripta Sfantului Nicolae, unde mult credinciosi calatoresc, pentru a onora sfantul, care a salvat multi copii, prizonieri, marinari, victimele foametei prin compasiunea si generozitatea lui.

Altarul lui Nicolae din Bari a fost unul din centrele de pelerinaj in Europa Medievala si Nicolae a devenit cunoscut si sub numele de “Sfantul din Bari”.

Sfantul Nicolae este un un model pentru copii, prin viata lui, care a fost plina de compasiune.

In Europa, se sarbatoreste in mod diferit ziua Sfantului Nicolae, pe data de 6 decembrie. In Germania si Polonia, baietii imbracati in haine de acoliti se roaga pentru cei saraci. In Belgia, Sfantul Nicolae soseste pe un vapor, iar in Spania merge pe un cal alb si ofera cadouri celor din jur. In unele tari in ajunul zilei de 5 decembrie se lasa bomboane si ciocolata la usa sau alte mici cadouri. Unii copii scriu scrisori Mosului Nicolae. In Olanda, copii lasa morcovi si fan pentru calul Sfantului Nicolae.

Anotimpurile pe intelesul copiilor

Ce este solstitiul de vara si de iarna? Dar echinoctiul de primavara si de toamna?

Daca vreti sa stiti mai multe despre anotimpuri, in acest articol vom povesti lucruri uimitoare nu numai despre anotimpuri, dar si cum isi schimba comportamentul animalele odata cu modificarea vremii si vegetatiei.

Ce sunt anotimpurile?

Anotimpurile sunt diferite perioade ale anului, cand vremea se schimba. Noi cunoastem patru anotimpuri: primavara, vara, toamna si iarna. Fiecare anotimp tine aproximativ 3 luni. Anotimpurile vin si pleaca, in fiecare an, unul dupa altul. Viata oamenilor si a animalelor se schimba foarte mult odata cu anotimpurile, pentru ca si vremea se schimba mult.

Odata cu Primavara vine vremea calda si insorita.

Vara uneori apar furtuni puternice.

Toamna aduce vreme rece si vant.

Iarna vine frigul si zapada.

Pe Pamant, anotimpurile nu sunt la fel in acelasi timp. Cand in emisfera nordica este iarna, in emisfera sudica este vara. Dar la Polul Sud este mereu frig. In unele locuri este cald tot timpul.

Primavara

Soarele ne va incalzi dupa iarna rece in acest anotimp. Incet, incet ziua devine mai lunga. Se topeste zapada, copacii incep sa mugureasca. Acestor muguri mici le place caldura si in scurt timp se vor transforma in flori minunate si colorate de primavara. Primavara este un anotimp foarte colorat!

Natura se trezeste la viata dupa un somn lung. Se nasc si multi pui de animale primavara. Datorita ploilor , plantele incep sa creasca, animalele isi schimba blana de iarna in blana mai putin calduroasa, iar albinele incep sa munceasca mult, pentru a produce mierea delicioasa din florile, care au aparut.

Vara

Zilele sunt mai lungi si totul se dezvolta.Fluturii si albinele polenizeaza florile si din florile pomilor fructiferi o sa apara fructele, copacii sunt plini de frunze verzi. Si insectele ies la suprafata vara.

Soarele incalzeste si apa, iar in zilele foarte calduroase, oamenii si animalele se racoresc balacindu-se in piscine, iazuri sau lacuri. Vara aduce cu ea si ceva neplacut: tantarii incep sa bazaie pe langa tine in serile calduroase de vara.

Cateodata vara cerul se intuneca, tuna, fulgera si ploua puternic, dar numai cateva minute. Dupa aceste furtuni de vara soarele iese din nou.

Animalele si insectele sunt foarte active vara. Unele animale sunt active noaptea. Abia dupa lasarea serii ies la vanatoare.

Toamna

Toamna natura iar trece prin mari schimbari. Frunzele verzi de vara se transforma in frunze colorate: rosii, maro, galbene, portocalii. Zilele incep sa se scurteze si soarele sta mai putin pe cer. Oamenii isi schimba si ei hainele si incep sa se imbrace in haine mai groase. Animalele fac provizii de hrana pentru iarna. Din pacate frunzele colorate incep sa cada din copaci.

La fel ca oamenii si animalele isi schimba blana si isi vor imbraca o blana mai groasa, de iarna. Vantul incepe sa bata puternic. In unele tari octombrie este considerata luna zmeilor, luna perfecta pentru lansarea zmeilor.

Nu numai animalele isi fac provizii de hrana pentru iarna. Fermierii incep toamna sa culeaga fructele si legumele. Toamna si mancam mai multe legume si fructe. Toamna se culege porumbul, o hrana importanta pentru animale in zilele de iarna. Copacii sunt goi, iar campurile pustii. Pamantul se pregateste pentru iarna.

Iarna

Multe pasari zboara spre tarile calde inainte de sosirea iernii. Unele raman insa pe loc. Iarna insa gasesc greu hrana animalele si pasarile. Caprioarele sau iepurii cauta ramurele si coaja de copac pentru a se hrani, iar pasarile cand gasesc ceva seminte, sunt foarte fericite.

Cu frigul poate sosi si zapada. Iarna trebuie sa ne imbracam bine, atunci cand iesim afara. Purtam caciula, manusi, ghete si haine groase. Sa nu uitam de fular! Aceste haine calduroase ne protejeaza de frig si nu racim.

Ce sunt oare fulgii de zapada? Sunt niste picaturi mici de apa inghetata. Toata zapada este formata din sute de mii de astfel de fulgi.

Unele animale traiesc foarte greu in timpul iernii, dar fiecare se adapteaza conditiilor schimbate. Elanul are o blana groasa, care ii tine de cald, iar copitele il ajuta sa mearga prin zapada. Veveritele au adunat toamna ghinde si le-au ingropat. Ele simt unde sunt, chiar daca pamantul este acoperit cu zapada. Unele animale isi schimba culoarea blanii in alb pe timpul iernii si asa se ascund in zapada, daca apare un pericol.

In timpul iernii unele animale hiberneaza. Ursul intra in barlogul lui si doarme aproape sase luni. Cand vine primavara ursul se trezeste si ii este foarte foame!

Broastele intra in noroi si isi petrec toata iarna acolo. Buburuzele se ascund sub busteni sau sub scoarta copacilor.

Interesant:

picaturile de ploaie pot cadea sub forma unor fragmente de gheata si aceasta se numeste grindina
daca plantam bulbi de flori toamna, vor inflori primavara
vara unele omide stau in cocon 12 zile, dupa care se transforma in fluture
ghioceii sunt flori de primavara si uneori infloresc inainte ca zapada sa se topeasca
greierii depun ouale toamna si puii apar la inceputul primaverii
masculii cerbi pierd coarnele in timpul iernii si le cresc altele noi in fiecare primavara
igluurile, chiar daca sunt facute din zapada, le tin oamenilor de cald
aparitia anotimpurilor este determinata de miscarea Pamantului in jurul Soarelui
savantii chinezi impart anotimpurile in cinci categorii: toamna este anotimpul metalului , iarna este anotimpul apei, primavara este anotimpul lemnului, vara este anotimpul focului, iar vara tarzie sau vara indiana este anotimpul pamantului

Curiozitati despre arici si activitati pentru copii

Despre arici toti stim cate ceva. Stim ca au tepi si cand se apara, nimeni nu poate sa se apropie de ei.

In continuare vom incerca sa facem o descriere interesanta pentru copii despre aceasta mica creatura draguta.

Aricii au spini peste tot, cu exceptia fetei, picioarelor si a burtii. Ei au aproximativ 5000 de spini. Fiecare spin cade dupa un an si va creste altul in locul lui.

In interiorul unui spin se afla fire de par, care sunt goale si rigide. Acestea nu sunt otravitoare si nu se pot indeparta usor.

In lume exista 17 specii de arici. Se gasesc in anumite parti ale Europei, in Asia, Africa si au fost introdusi in Noua Zeelanda de catre colonisti.

Aricii sunt animale nocturne, dorm de multe ori in timpul zilei intr-un cuib sau in tufisuri.

Cand se simt in pericol, aricii se ghemuiesc, astfel incat spinii le protejeaza si acele parti ale corpului, care nu sunt acoperite cu tepi. Niciun animal nu se apropie de ei si sunt protejati si in timpul somnului.

Cand aricii vaneaza, ei se bazeaza in primul rand pe simturile lor de auz (care este foarte bine dezvoltat) si de miros. Desi ochii aricilor sunt adaptati pentru vederea pe timp de noapte , vederea lor este slaba.

Uneori aricii adauga o protectie suplimentara tepii lor prin “auto-ungere”. Fiind imuni la otravurile unor plante, aricii uneori mananca aceste plante si apoi produce o saliva spumoasa in gura. Cu aceasta saliva spumoasa isi unge tepii, astfel incat otrava de pe tepi poate fi transmisa la animalele, care incearca sa se apropie de ei.

Desi aricii sunt animale, care traiesc pe pamant, ei innoata destul de bine si uneori se urca chiar si in copaci. Alearga surprinzator de repede pe distante scurte.

Dieta aricilor consta intr-o gama variata de insecte, soareci, melci, soparle, broaste, oua sau chiar serpi. Aricii se mai numesc si “prietenii gradinarului”, deoarece mananca animalele daunatoare din gradina..

Se mai poate intampla ca mancarea cainilor sau pisicilor sa ii atraga, aceasta hrana fiind pe lista lor de mancaruri preferate.

In Noua Zeelanda, ariciul fiind un animal, care fost introdus de om, este considerat ca fiind daunator, mancand specii native de insecte, melci, soparle sau ouale unor pasari.

Dimensiunile unui arici adult variaza intre 13-30 cm la lungime, la care se mai adauga coada, care poate ajunge pana la 3-5 cm. Ei traiesc in medie 4-7 ani in salbaticie si pot trai mai mult in captivitate.

Aricii nou nascuti sunt orbi si tepii lor sunt moi. La scurt timp dupa nastere tepii lor se intaresc, devin mai rigizi si mai clari. Bebelusii stau in cuib si sunt hraniti de mama vreo 3-4 saptamani. Dupa aceasta perioada li se deschid si ochii, iar mama va lua puisorii in prima calatorie, pentru cautarea hranei. Dupa 10 zile de cautat hrana impreuna, familia se va separa.

Tata arici nu ia nici o parte in cresterea puiutilor. Numarul puilor nou nascuti variaza intre 1 si 11. Mama arici trebuie sa isi protejeze puii in primele saptamani si de alti arici masculi, care pot ataca puiutii.

Aricii sunt totusi vulnerabili in fata puricelor sau capuselor. Uneori pot fi pana la 500 de purici pe un arici. (Exista o specie de purici, sub numele de Archaepsylla erinacei”, care este specific aricilor si rareori musca oameni).

Aricii care traiesc in zone mai reci, pe perioada iernii intra in hibernare. Se hranesc cat mai mult posibil toamna si in jurul lunii octombrie se apuca de construit cuiburile lor din frunze si iarba, unde isi vor petrece iarna hibernand.