In noaptea aceea Supraveghetorul Primaverii a intampinat-o pe Regina Clarion la ceremonie. Era multumit de ceea ce a vazut si spuse: “- Totul este sub control. Suntem pregatiti sa aducem primavara pe Continent, atunci cand va veni momentul.”
Dintr-o data Clopotica intrerupse ceremonia, aparand in piata intr-un car tras de soricelul Branza.
“-Regina Clarion!”, striga ea, “- Am adus niste lucruri uimitoare pe care le vom putea folosi cand mergem pe Continent!”
Cei din jur au inceput sa murmuie de uimire, dar Clopotica nu auzise nimic. Era prea entuziasmata sa auda ceva.
“- Nu i-a spus inca nimeni?” intreba Regina Clarion. “Draga mea, zanele carpace nu merg pe Continent. Acolo ajung doar zanele care ajuta la schimbarea anotimpurilor. Imi pare rau, Clopotica.”
Clopotica a incercat sa se prefaca ca nu este afectata de ceea ce a auzit, a urcat in car si a plecat. La atelier o astepta Zana Maria.
“-Nu este deloc amuzant sa fii zana carpace,” mormai Clopotica.
“- Ce tot spui acolo?” , intreba Zana Maria.
“- Noi de ce nu putem merge niciodata pe Continent?”, intreba Clopotica revoltata.
“- Daca ai putea sa faci florile sa creasca, sau sa raspandesti raze de soare, vei putea merge si tu. Dar pana atunci tu aici ai treaba, in atelier.” ii raspunse Zana Maria, oarecum infuriata.
Dintr-o data Clopotica s-a luminat! “Ce idee buna!”
Clopotica o rugase pe Iridessa, sa o invete unul dintre talentele ei. “- Daca m-ai invata unul dintre talentele tale, as putea sa ma duc si eu pe Continent!”, spuse Clopotica.
Iridessa era un pic mirata de cererea neobisnuita a Clopoticai. “- Nu am auzit de nimeni, care sa isi fi schimbat harul”, raspunse ea.
“- Sa imi dati doar o sansa, doar una! Voi toate realizati lucruri minunate si importante, nu ca mine. Eu doar repar oale…” , se plangea Clopotica.
Prietenele Clopoticai au cazut de acord sa o ajute pana la urma.
“- Ei bine, nu cred ca s-ar putea intampla ceva rau. Fiecare lucru are un inceput “, declara Rosetta.
Prima lectie a primit-o de la Boare-Argintie, care era zana apelor. Ea ii arata cum sa ridice un strop de roua si sa-l aseze cu grija pe o panza de paianjen. Clopotica a facut tot posibilul sa reuseasca, dar de fiecare data cand incerca, stropul se spargea in aer. Deja un pic enervata, Clopotica lua un strop si o izbi cu putere de panza de paianjen, dar si de aceasta data stropul s-a intors cu si mai mare viteza si o umplu de apa din cap pana in picioare.
“- Nu cred ca voi reusi. Nu fac ce trebuie, nu-i asa?”, intreba Clopotica.
“- Ai dreptate. Dar poate ca esti o zana a luminii”, ii raspunse Boare-Argintie.”
In aceea seara Iridessa incerca sa o invete pe Clopotica cum sa prinda cateva raze de soare, cum sa le adune intr-un buchet si cum sa le arunce in aer, ca pe urma licuricii sa zboare printre razele soarelui si sa straluceasca. Clopotica incerca sa prinda razele soarelui, dar nu reusi nicicum si la sfarsit ofta adanc. Dupa toate incercarile ea stralucea , iar licuricii au crezut, ca ea e cea mai frumoasa zana si au inceput sa o urmareasca peste tot.
A doua zi Clopotica a fost certata de Zana Maria, care aflase totul si nu era fericita de incercarile zanei.
” – Si aveam atata speranta in tine!”, ii spuse dezamagita Zana Maria Clopoticai.
Clanc si Boloboc incercau sa o linisteasca pe Clopotica: “- Mai bine faci cum zice Zana Maria.”
“- Dar nu vreau sa fiu doar o zana carpace!”, scpase Clopotica, dar imediat i-a parut rau de ceea ce a spus.
“- Nu, nu asta am vrut sa spun, nu e vorba de voi. Eu doar……eu……Trebuie sa plec” si Clopotica zbura catre o noua lectie.
Fauna deja era pregatita pentru a o invata pe Clopotica cum sa ii ajute pe puii de pasare sa zboare si ii arata zanei ce are de facut. Din nefericire puiul Clopoticai era cel mai inspaimantat si cand Clopotica a incercat sa il conduca la marginea cuibului, a si ciupit-o.
“- Daca o sa raman in atelier pentru tot restul vietii mele, va fi numai vina ta, puiule!”, ii spuse Clopotica puiului inspaimantat.
Clopotica se uita spre cer si dintr-o data a vazut o pasare mare zburand. Ea s-a gandit ca pasarea marea o poate ajuta, zburand asa de bine si s-a indreptat catre pasare sa ii ceara ajutorul. “- Hei, tu de acolo!”, striga Clopotica.
Dar celelalte zane si-au dat seama ce fel de pasare era si au inceput sa tipe: ” – E un soim urias!” si au declansat alarma. Zanele cu harul vietuitoarelor se grabira spre padure, la adapost, in timp ce Clopotica, speriata, a ramas pe loc ca o stana de piatra. Soimul se indrepta catre ea. Clopotica in ultimul moment a realizat ca era in pericol si cand a ajuns langa copaci, vazuse o scorbura. Asta era sansa ei!
Dar ajunse inauntru simtea cum cineva incearca sa o scoata afara.
“- Aici este ascunzatoarea mea!”, zise Vidia. Intre timp soimul reusi sa isi bage capul in scorbura. Nu mai era timp. Zanele trebuia sa iasa de acolo cumva. Au sarit intr-o gaura adanca si astfel au alunecat intr-un tunel. Vidia deja era pe fundul tunelului si vedea, cum soimul statea pe creanga din apropierea ei, cand din greseala, Clopotica o izbi afara din ascunzatoare, neputund sa se opreasca la timp. Soimul s-a repezit imediat catre Vidia, dar in acel moment celelalte zane au inceput sa atace soimul si il loveau cu pietre, fructe si bete.
“- Da-mi voie sa te ajut!, ii spuse Clopotica Vidiei.
“- Nu ma atinge! Sunt bine!” , ii raspunse Vidia furioasa.
Clopotica se simtea ingrozitor. Dupa ce a fost refuzata de Vidia, se duse pe plaja. Niciodata nu s-a simtit atat de rau.
Al treilea esec! In ritmul asta nu ajungea niciodata pe Continent. Furioasa arunca o pietricica si auzi o pocnitura. Cand s-a dus sa vada despre ce este vorba, a gasit o cutie frumoasa de portelan. Cand a ridicat-o sa vada ce este exact, se minuna ce lucuri extraordinare se aflau in cutiuta: arcuri, rotite si alte piese. Le aduna pe toate si a inceput sa mestereasca. Cand prietenii au gasit-o, Clopotica aproape terminase: era o cutie muzicala cu o balerina, care se rotea.
Toata lumea ii admira capodopera.
” – Cu asta se ocupa zanele carpace! Tu iti dai seama ce reusesti sa faci, reparand si creand lucruri asa minunate?” , o intrebara prietenii.
“- Cui ii mai pasa de Continent?”, spuse Boare-Argintie. ” Tot ce vrem este, ca tu sa fii fericita.”
Clopotica tacea. Ii placea si ei sa repare lucruri, dar mai mult isi dorea sa ajunga pe Continent. Si-a dat seama ca prietenele ei nu o mai ajuta sa aiba harul lor si era furioasa. Ii veni ideea de a o vizita pe Vidia, dar aceasta nu era cea mai prietenoasa cu ea.
“- Tu esti ultima mea sansa”, spuse Clopotica. “Rosetta nu mai vrea sa ma ajute sa ma invete cum sa devin o zana a gradinaritului.”
Vidiei ii veni o idee. A mintit-o pe Clopotica, spunandu-i ca nu trebuie sa faca nimic altceva, decat sa culeaga Ciulini Saltareti, daca vrea sa devina o zana a gradinaritului.
Stiind ca asta era ultima ei sansa de a ajunge pe Continent, Clopotica a inceput sa construiasca instrumentele necesare capturarii ciulinilor si l-a convins si pe soricelul Branza, ca impreuna o sa reusasca.
Cand a inceput sa mane cativa ciulini cu doua betigase scoase din rucsac, era fericita ca treaba merge bine. Dar vicleana Vidia, in momentul in care Clopotica pleca din Lunca cea Mica, deschidea poarta, iar ciulinii scapara.
Situatia a inceput sa scape de sub control si ciulinii se raspandeau peste tot, iar Clopotica ii urmarea inspaimantata. In final ciulinii s-au incurcat in proviziile zanelor pentru Primavara, si peste tot era haos. Munca tuturor s-a daramat si toate pregatirile pentru Primavara erau distruse…