Cartea cu jucarii ( Tudor Arghezi )

Print Friendly, PDF & Email

Hotul (Cartea cu jucarii) , de T. Arghezi

În cutia cu pălării vechi, sta un urs, de catifea.
Dacă nu era galben ca floarea soarelui, el ar fi fostfioros, şi podul întreg ar fi tremurat de frica lui. Aveam în pod doi berbeci năpârliţi, trei vaci fără picioare şiun armăsar, care sta în pod fiindcă era de lemn şi vopsit cu pensula verde.
Dar ursul era galben, şi culoareaaita micşorează seriozitatea lucrurilor, nu sperie pe nimeni şi au luat-o florile pentru ele. Şi mai avea ursuldoi ochi de sticlă, care se uitau drept în tavan. Domnişoara cusătoreasă, îmbrăcând ursul din şase peticecroite frumos, cred că s-a înşelat când a trebuit să-i pună şi ochii, greşind cutia ochilor de urs şi luând, dintr-altă cutie, doi ochi de porumbel. Un urs se cere încruntat: ursul nostru din pod se uita cu bunătate.
Ursul stătuse jos, în casă, doi ani întregi şi ajunsese atât de stricător, încât am fost nevoit să-l puideoparte, în singurătate, şi el s-a trezit în cutia de pălării, numai după ce încercasem zadarnic fel de fel demijloace de îndreptare.Croind ursul din faţa unei scurteici, moştenită de la o cucoană bunică, croitoreasa nu se gândise că,fără să vrea, îi dă, prin potrivirea mădularelor, nişte năravuri; pe care nici scurteica, nici catifeaua nu leavuseseră în timpul lor.
Tatăl urşilor, care umblă nevăzut prin lume şi îngrijeşte în munţi de copiii lui,săpându-le peşteri, răsturnând iarna câte un pietroi pe bârloage, spălându-i în somn, pieptănandu-i şi tăindu-le unghiile cu un ferăstrău de argint, face ce face şi trece şi pe la ursul de pâslă, pentru copii, şi le dă câte uncrâmpei de nărav.Ursul nostru se nărăvise să fure, şi nu fura altceva decât bomboane, ciocolată, dulceaţă, fructe sirahat. Când Tătutu aducea o cutie cu lucruri dulci, ursul mirosea şi golea numaidecât cutia, fără să-1 vadănimeni.- Cine a mâncat ciocolata ?- U’su, răspundea băiatul, ridicând din umeri. Nu mai e.- Dar cutia cu bomboane englezeşti ?- U’su, răspundeau fata şi băiatul.Îl văzuseră amîndoi.
L-au prins de câteva ori cu cutiile în braţe fugind subt canapea. L-au şi bătut.Odată i-au rupt o ureche de bumbac. De doi ani de zile, ursul a mâncat toată dulceaţa de zmeură şi de chitră,caisele verzi, nucile, şerbetul. Însă el nu mânca tot borcanul, lua câte puţin, ca să nu se cunoască, scotea câteun pumn de bomboane, câteva bucăţi, şi le mânca pe toate cu încetul.Aşa s-a făcut că am trimis hoţul în pod, ca să-l pedepsim şi să cruţăm dulceţurile copiilor. Însă el furăşi acum. Vine din pod. Noi nu l-am întâlnit niciodată pe scară, se fereşte de noi, însă copiii l-au văzut de maimulte ori cum vine, cum deschide dulapul, cum desface borcanele şi cutiile, cum le goleşte şi cum fugeîndărăt. De copii, ursul nu vrea să se ferească.
Strămutarea lui în pod a fost cu atât mai binevenită cu câtînvăţase de la urs să mănânce zahăr şi mielul cu părul creţ. Şi de la miel a învăţat şi mingea să pape dulceaţăfurată, cofeturi, cozonac şi prăjituri. Ba mi se pare că ursul niciodată nu a mâncat ce mănâncă acum toatemingile, care înconjoară borcanele şi cutiile şi sug din ele tot.Tătuţu nu bate ursul, nici mielul, nici mingile, pentru că el ştie că trebuie sâ crească, şi lasădulapurile descuiate, cutiile cu capacul niţel ridicat, borcanele cu ţipla nelegată, pentru că mingile nu audegete ca să dezlege sfoara şi să descuie dulapul.
Totuşi, într-o zi, Tătuţu o să se puie la pândă, chiar în dulap. Când ursul şi mielul vor veni culinguriţa în lăbuţă ca să se înfrupte, o să-l găsească pe Tătuţu între borcane. Şi atunci, nu ştiu care din trei vafugi mai repede, speriat: mielul, ursul ori Tătuţul.
Cartea cu Jucarii de Tudor Arghezi se poate cumpara de la: https://www.goodreads.com/book/show/6454584-cartea-cu-juc-rii

2 thoughts on “Cartea cu jucarii ( Tudor Arghezi )”

Comments are closed.