Am analizat care sunt cele mai dificile provocari cand vine vorba de disciplina. Si concluziile arata, ca toata lumea se lupta cu buna crestere a copiilor si de multe ori fara rezultat bun. Unele manifestari neplacute se intorc mereu, indiferent de varsta copilului sau etapele de dezvoltare.
Expertii au analizat 10 cele mai frecvente probleme de disciplina si incearca sa dea parintilor niste sfaturi pentru rezolvarea acestor situatii delicate. Dar uneori abordarile acelei probleme pot fi foarte diferite. De aceea este foarte important sa gasiti strategia potrivita pentru copilul dumneavoastra pentru rezolvarea acestor probleme si sa obtineti rezultatele dorite.
Copilul meu loveste oamenii
Exemplu: Iulian, un baietel de 6 ani, loveste oamenii atunci cand nu obtine ce vrea sau cand lucrurile nu se intampla asa cum ar dori el.
Odata cand prietenul lui nu vroia sa il lase la un joc la calculator, Iulian l-a strans de gat. Alta data fara sa fie provocat, el a impins-o pe sora ei de 1 an si jumatate de pe canapea. Iar daca mama a oprit televizorul, a lovit-o si pe ea.
Iulian este un baietel bine dezvoltat pentru varsta lui, este puternic si mama este ingrijorata ca odata va rani pe cineva.
Ce au incercat parintii:
– au incercat sa vorbeasca cu el si sa il indemne sa isi foloseasca cuvintele pentru a comunica cu cineva si nu forta fizica;
– au incercat sa ii aplice pedepse, de exemplu nu l-au lasat sa se uite la televizor o perioada scurta de timp;
– au incercat sa ii acorde timp sa se linisteasca;
– i-au dat la fund cand nu mai stiau cum sa actioneze
Tatal copilului crede ca Iulian are un comportament absolut normal pentru un copil de varsta lui si ca atunci cand va creste, va avea un altfel de comportament fata de altii. Mama nu este de acord cu aceasta gandire. Intrebarea mamei este: cum ar putea sa il faca pe Iulian sa inteleaga ca bataia nu este o buna metoda pentru rezolvarea situatiilor conflictuale.
Sfatul specialistilor:
In primul rand parintii ar trebui sa renunte de tot la bataie ca pedeapsa pentru ceea ce a facut Iulian. Pedeapsa fizica este mai degraba o forma de descarcare a parintilor furiosi decat sa fie o metoda folositoare la descurajarea unui comportament agresiv la un copil.
Timpul acordat lui Iulian pentru a se linisti este foarte benefic pentru toata lumea. In felul acesta si el se poate linisti si ceilalti din jur si se evita situatiile periculoase in care se poate rani cineva. Dupa ce s-a linistit toata lumea, se poate discuta ce este de facut in viitor pentru evitarea situatiilor neplacute.
Un alt specialist este de parare ca trebuie invatati copii cum sa isi exprime furia in mod corespunzator. Multi copii cand nu se intampla ceva asa cum vor ei, reactioneaza in mod agresiv. Ei trebuie doar indrumati sa isi exprime furia prin cuvinte si nu prin agresivitate.
Puteti sa ii explicati ca atunci cand ar dori sa se joace la calculator, ar putea sa il intrebe pe prietenul lui: “Pot sa ma joc acum eu la calculator?” – in loc sa il loveasca.
Iar atunci cand Iulian procedeaza corect, ar trebui laudat pentru exprimarea corecta a dorintelor.
Familia ar trebui sa isi faca timp pentru o o sedere in trei: mama, tata si copilul. In aceasta intalnire ar trebui sa discute despre lovituri. Ar trebui sa se stabileasca o politica cu toleranta zero din toate partile cu privire la lovituri.
Parintii ar trebui sa fie uniti si sa aiba amandoi aceeasi parere despre aceasta problema.
Iulian de asemenea este destul de mare ca sa inteleaga ca daca loveste pe cineva, aceea persoana se poate rani, sau daca continua acest comportament, din aceasta cauza poate sa piarda prieteni sau o alta consecinta, poate fi pedepsit de parinti sau de invatatori.
Trebuie explicate de atatea ori, de cate ori este nevoie cum sa procedeze corect, sa gaseaca un loc unde sa se calmeze, sa se exprime prin cuvinte, si Iulian va actiona asa, cum a fost invatat.
La primele semne de furie ar trebui sa i se spuna: Vad ca esti suparat. Nu vrei sa iesi un pic in curte, sau in camara cealalta sa te joci cu altceva pana te calmezi?
Copilul meu ma intrerupe cand vorbesc la telefon
Exemplu: Emilia, o fetita de 3 ani este extrem de nerabdatoare atunci cand mama sau tata vorbesc la telefon. Face orice ca sa reuseasca sa intrerupa convorbirile telefonice: icepe sa tipe, sau sa se joace cu jucarii foarte zgomotoase. Parintii nu stau ore intregi la convorbiri telefonice, este vorba doar de apeluri de scurte durate, de exemplu programarea la doctor, o convorbire scurta cu prietenii sau familia sau alte treburi care nu pot fi rezolvate decat la telefon.
Ce au incercat parintii:
– au incercat sa ii explice ca trebuie sa aiba mai multa rabdare cand ei au ceva de rezolvat prin convorbiri telefonice;
– pregatirea fetitei pentru aceste convorbiri, sa stie cat timp va dura si ca dupa aceea va avea toata atentia mamei sau tatalui;
– au incercat sa ii ofere ceva de facut inainte de a ridica receptorul;
– au incercat sa o indrume catre alte modalitati de a atrage atentia cand doreste ceva, de exemplu ridicarea mainilor in loc de tipete;
– i-au explicat ca gesturile ei vor avea consecinte;
– au incercat sa o laude atunci cand fetita nu a intrerupt apelul telefonic.
Din pacate nimic din tot ce au incercat parintii nu a ajutat la progrese mari in comportamentul fetitei.
Sfatul specialistilor:
Avand in vedere ca in acest caz cuvintele nu mai au valoare in fata fetitei, unii specialist recomanda o separare fizica intre parinte si fetita in timul convorbirilor. Cel mai bine ar fi daca mama sau tata s-ar retrage intr-o alta incapere in timpul convorbirilor in timp ce Emilia este ocupata cu ceva. Parintii ar trebui sa ii spuna ca se intorc in camera de indata ce au terminat cu apelul telefonic. La inceput poate va protesta fetita impotriva acestor separari, dar cu timpul ea va invata sa dezvolte toleranta mai mare fata de aceste separari.
Fetita trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa concureze pentru atentia parintilor in timpul convorbirilor. Daca atentia dorita intarzie un pic, nu inseamna ca nu o va primi mai tarziu. Doar un pic trebuie sa astepte si o va avea pe deplin.
Copiii trebuie invatati sa stie sa astepte. S-ar putea sa dureze cateva saptamani pana un parinte ajunge la faza in care copilul a reusit sa invete ca rabdarea si asteptarea ii vor aduce atentia dorita si nu cearta si pedepse, cum ar fi in cazul tipetelor sau zgomotelor provocate in timpul convorbirilor.
Inainte ca sa inteleaga acest lucru de tot, situatia se poate inrautati si sa ajunga intr-un punct culminant. Dupa care lucrurile se schimba spre bine.
O alta parere ar fi ca in timpul convorbirilor parintii ar putea sa ii acorde copilului atentie prin recunoasterea prezentei lui: cu o mangaiere, o imbratisare.
Copii foarte mici nu au un concept foarte bine dezvoltat despre limita de timp. Parintii ar trebui sa incerce sa ii ofere o clepsidra sau un cronometru pentru a masura timpul cat ar trebui sa astepte. Iar dupa ce a reusit sa astepte cu rabdare un anumit timp pana parintii au terminat apelul telefonic, lauda este foarte importanta. Auto-controlul este o aptitudine care chiar merita laude.
Copilasul trebuie implicat in rezolvarea problemei. Daca parintii o intreaba pe fetita: Ce trebuie sa fac cand suna telefonul? Ea deja stie ce este de facut si automat este implicata in rezolvarea problemei.
O alta idee ar fi sa creeze parintii o cutie speciala, care este folosita numai pe durata convorbirilor. Aceasta cutie trebuie sa fie umpluta cu tot feluri de lucruri pana mama sau tata vorbeste la telefon. Inainte sa raspunda parintii la telefon, ar putea sa o intrebe pe fetita: Unde este cutia de telefon? Si ea va sti deja ce are de facut si in acest fel ea se va amuza si se va simti bine in timpul apelurilor telefonice.