Într-o dimineață senină de vară, într-o casă mică și veselă, mama și tata pregăteau cu emoție ziua de naștere a Sofiei, care împlinea cinci ani. În sufragerie erau ghirlande colorate, farfurii cu unicorni, flori și multe baloane. Printre toate, unul singur ieșea în evidență: un balon mare, roșu, strălucitor.
Era legat cu o panglică aurie și stătea chiar în mijlocul decorațiunilor. Toți spuneau că este cel mai frumos balon dintre toate.
– Acesta o să îi placă cel mai mult Sofiei! spuse mama zâmbind.
Dar chiar atunci, când tata a deschis ușa ca să aducă tortul, o adiere puternică de vânt a intrat în casă. Panglica balonului s-a desprins, iar balonul roșu a zburat afară înainte ca cineva să îl poată prinde.
– O, nu! a spus tata alergând după el.
Dar balonul deja se ridica deasupra străzii.
Balonul roșu era speriat. Nu voise să plece. Voia să facă parte din petrecerea Sofiei. Însă vântul îl purta tot mai departe.
A trecut peste acoperișuri, peste un parc unde copiii se dădeau în leagăne și peste o brutărie din care venea miros de pâine caldă. O vrăbiuță s-a apropiat curioasă de el.
– Unde mergi așa grăbit? a ciripit ea.
– Nu știu… Eu trebuia să fiu la ziua unei fetițe, dar am scăpat din greșeală, a răspuns trist balonul.
Vrăbiuța a încercat să îl ajute, însă vântul l-a dus mai departe. Balonul a trecut apoi pe lângă niște copaci înalți și s-a încurcat pentru câteva clipe într-o creangă. Din fericire, o rafală ușoară l-a eliberat.
În tot acest timp, la petrecere, Sofia încă nu ajunsese în sufragerie. Mama încerca să nu pară îngrijorată.
Între invitați se afla și Alex, un băiat de zece ani. Când a ieșit afară să își ia bicicleta, a văzut ceva roșu plutind lângă gardul vecinului.
– Hei, un balon! a spus el.
Alex a alergat repede și a prins panglica exact înainte ca balonul să se ridice din nou spre cer.
Pe panglică era scris cu litere aurii:
„La mulți ani, Sofia!”
– Aha! Deci de aici ai fugit, micuțule, a râs Alex.
Cu grijă, l-a dus înapoi la casă și l-a legat din nou în mijlocul decorațiunilor.
Puțin mai târziu, Sofia a intrat în sufragerie. Ochii i s-au făcut mari de uimire când a văzut toate baloanele colorate.
Dar imediat l-a observat pe cel roșu.
– Acela! Acela este cel mai frumos! a spus ea fericită, arătând spre el.
A luat balonul în brațe și a râs atât de tare, încât toată lumea a început să zâmbească.
Iar balonul roșu, după aventura lui prin oraș, era în sfârșit exact acolo unde își dorise să fie: lângă Sofia, la cea mai frumoasă petrecere de aniversare.