Ticurile nervoase la copii – Roaderea unghiilor

Print Friendly, PDF & Email

De ce roade copilul meu unghiile si ce ar trebui sa fac?

Copilul poate sa isi roada unghiile din mai multe motive: curiozitate, plictiseala, stres, obisnuinta sau pur si simplu poate imita pe cineva din jur. Roaderea unghiilor face parte din asa numitele “ticuri nervoase”, care includ si suptul degetului mare, ridicarea nasului, rasucirea sau tragerea parului si scrasnirea dintilor.

Cresterea poate sa ii faca pe copii sa devina anxiosi, iar multe din tensiuni si presiuni din interior sunt invizibile pentru parinti. Daca copilul isi roade unghiile in mod inconstient (de exemplu in timp ce se uita la televizor, sau are emotii inaintea unui spectacol sau inaintea unui test) este doar modul lui de a face fata stresului si nu este motiv de ingrijorare.

De obicei copilul se va lasa singur de acest obicei si chiar daca devine un tic greu de controlat, nu trebuie sa iti faci girji, exista modalitati simple de a ajuta copilul sa renunte.

Ce pot face parintii in cazul in care copilul isi roade unghiile

Raspunsul nostru instinctiv atunci cand copii fac ceva care ne ingrijoreaza este sa incercam sa oprim comportamentul nedorit. Acesta este bine ca un obiectiv pe termen lung. Dar, inainte de a face aceasta oprire este esential sa te ocupi de cauzele care stau la baza comportamentului copilului si daca exista un motiv de stres in viata lui, incearca sa il rezolvi impreuna cu el.

Motivele de stres pot varia in viata copilului: o mutare, divortul parintilor, o noua scoala sau un recital – cel mai bine ar fi, daca ai reusi sa vorbesti cu copilul tau despre problemele care il apasa. Uneori poate fi greu pentru copil sa vorbeasca despre grijile ce il apasa. Dar daca incerci sa deschizi subiectul “stiu ca iti rozi unghiile, fiindca te apasa ceva…” poate fi o cale sa se deschida fata de tine.

In nici un caz sa nu pedepsesti copilul pentru ca isi roade unghiile. Ca si alte ticuri nervoase si roaderea unghiilor poate sa fie un gest inconstient. Daca copilul nici nu isi da seama ca isi roade unghiile, pedeapsa este inutila. Uneori si adultii au obiceiuri nervoase, la care nu pot renunta.

Daca te deranjeaza foarte tare obiceiul copilului, pot sa pui limite; de exemplu “fara roaderea unghiilor la masa”.

Cel mai important lucru este sa iti dai seama cat de mare este problema care a declansat roaderea unghiilor. Daca copilul recunoaste ca nu poate sa se opreasca, chiar daca i-ai atras de mai multe ori atentia, va fi greu sa se dezobisnuiasca de acest obicei.

In general, cel mai bine este sa isi tina unghiile frumos taiate, sa se spele de mai multe ori pe maini si sa incerci sa ii atragi atentia in alta parte. Daca il presezi, la stresul deja existent se va adauga si stresul din partea ta si situatia se poate inrautati. Daca incerci sa actionezi direct, chiar si aplicarea unor substante cu gust amar pe unghii pot fi interpretate de copil ca o pedeapsa. Cu cat mai putina agitatie se asociaza cu acest obicei, cu atat mai probabil ca el se va lasa singur atunci cand se simte pregatit sau sa ceara de la tine ajutorul dorit.

Daca copilul cere, trebuie sa il ajuti. De exemplu daca prietenii lui il tachineaza din cauza obiceiului nedorit, sigur va fi pregatit sa se lase.

In primul rand ar trebui sa discutati despre cum il tachineaza prietenii si incearca sa il incurajezi sa iti spuna cum se simte. Trebuie sa il asiguri pe copil, ca il iubesti indiferent de aspectul unghiilor.

Apoi treceti la solutionari posibile. Daca vorbesti cu copilul tau despre obiceiurile nervoase, care includ si roaderea unghiilor, va intelege mai bine ce se intampla. Ati putea citi o carte, un ghid, care ajuta la renuntarea acestor obiceiuri. Apoi puteti decide impreuna, daca vrea sa ii reamintesti oprirea acestui obicei sau il irita faptul ca ii atragi atentia. Copii mai mari accepta mai greu ajutorul din partea parintilor.

Ajuta-ti copilul sa devina constient de acest tic nervos. Poti sa il atingi usor pe brat, sau sa folositi niste cuvinte cheie pentru aceste situatii.

Daca copilul doreste sa isi vopseasca unghiile cu o solutie amara poti sa il lasi, doar sa te asiguri ca stii ce contine solutia respectiva. Unele contin piper, care poate irita ochii, daca copilul se freaca la ochi.

Ar mai putea folosi bandaje pe varful degetelor sau sa isi vopseasca unghiile cu cateva straturi de lac de unghii pentru a face roaderea unghiilor o provocare mai grea.

Fetele uneori sunt intr-o situatie mai usoara, descoperind ca vizita la un salon de manichiura le ajuta la renuntarea acestui obicei.

Unele tehnici de relaxare iar pot fi de folos. Respiratia adanca, sau strangerea si eliberarea pumnilor de exemplu.

Asigura-te ca are multe oportunitati de a alerga si a se juca afara, unde poate sa isi consume energia si tensiunea. Unii copii se relaxeaza prin arta si isi gasesc de exemplu prin a picta o modalitate buna de a-si tine mainile ocupate. Si invatarea unui instrument muzical poate fi de folos.

Daca o metoda da gres, trebuie sa incercati impreuna din nou. Dintr-o varietate de solutii sigur veti gasi o solutie, care se potriveste cu copilul tau.  In general, cu cat este mai in varsta copilul, cu atat mai multa responsabilitate are fata de acest obicei.

In cele din urma poti sa ii reamintesti copilului ca obiceiurile sunt greu de intrerupt si ca tu vrei sa il ajuti, nu esti impotriva lui. Copilul trebuie sa simta ca este inconjurat de afectiune, de atentie, indiferent daca reuseste sau nu sa renunte la obiceiurile lui neplacute. In cele din urma rabdarea si persistenta vor arata roadele.

Cand trebuie sa iti faci griji cu privire la roaderea unghiilor

In cazuri rare, roaderea severa a unghiilor ascunde o anxietate excesiva. Daca copilul atat de tare isi roade unghiile, incat apar rani la varfurile degetelor sau apare sangerarea, ar trebui sa consulti medicul copilului. Daca apar si alte comportamente ingrijoratoare (cum ar fi scoaterea firelor de par, probleme de somn, reperea firelor de par) cu siguranta trebuie sa te consulti cu medicul.

De asemenea daca roaderea unghiilor a aparut brusc si a avansat rapid, consilierea profesionala este recomandata si in acest caz.