Rechinii sunt cunoscuti ca si cei mai temuti pesti care se gasesc in oceane. Se presupune, ca au existat chiar inainte de vremea dinozaurilor. Unii oameni de stiinta sustin, ca rechinii exista de fapt de aproximativ 420 milioane de ani.
Rechinii sunt impartiti in 8 grupuri principale:
- Squatiniformes – corpurile lor sunt turtite, de exemplu Rechinii-Inger
- Pristoforiformes- botul lor este alungit, dintat, pe care il folosesc pentru taierea si prinderea pradei, de exemplu Rechinii-Ferastrau
- Squaliformes – includ trei familii si 82 de specii, cum ar fi: Rechinul Pigmeu, Rechinul Boreal si Porcul de Mare
- Lamniformes – acesti rechini au maxilare mari si includ sapte familii si 16 specii, precum: Rechinul Mako, Rechinul cu Bici, Marele Rechin Alb, Rechinul Peregrin (sau Megalodonul – care este o specie disparuta)
- Orectolobiformes – aici apartine Rechinul Zebra, Rechinul Balena, Rechinul Covor sau Rechinul Dadaca
- Heterodontiformes – acestia sunt cunoscuti si sub numele de Rechini Corn
- Hexanchiformes – includ doua familii si 5 specii, cum ar fi de exemplu: Rechinul-Vaca, Rechinul-Pescar
- Carchariniformes – acesti rechini au botul lung si o membrana, care le protejeaza ochii. Includ 197 de specii bine cunoscute, cum ar fi Rechinul-Ciocan, Rechinul-Albastru, Rechinul Tigru, Rechinul cu Coada Neagra si Rechinul Cenusiu
Speciile diferite de rechini din aceste grupuri sunt extrem de diferite in ceea ce priveste caracteristicile lor fizice, dieta, distributia si obiceiurile lor. Cea mai mica specie cunoscuta de rechin este Rechinul Lanterna, care atinge o lungime medie de numai 17 centimetri. Cel mai mare rechin este Rechinul Balena (Whale Shark), care masoara 12 metri. Marele Rechin Alb are o lungime medie pana la 7 metri, iar Rechinul cu dinti zdrentuiti grizzly ajunge pana la 3,6 metri. Rechinii sunt uneori asemanati cu niste mamuti vanatori, care inoata prin apele Terrei.
Speciile diferite de rechini prefera ape diferite (in ceea ce priveste prada gasita in ea si temperaturile oceanului), dar in general, rechinii se gasesc peste tot in lume. Pot trai oriunde intre adancimi relativ calde, cu o adancime pana in 200m de metri de la suprafata, unde apele sunt intunecate si inghetate. Unii rechini se gasesc jos de tot, pe fundului oceanului, camuflati pentru a se amesteca cu nisipul pe care se gaseste prada. Pana in prezent nu exista nici o specie de rechin cunoscuta, care ar trai la 3000 de metri adancime.
Exista cateva specii rare care traiesc in ape dulci (cum ar fi lacuri sau rauri), in timp ce marea majoritate a rechinilor traiesc in oceane. In general, rechinii prefera apele mai calde, deoarece sunt creaturi exoterme (denumite in general ca fiind cu sange rece) si se bazeaza pe apa din jurul lor pentru a-si regla temperatura corpului. Exista anumite specii, care migreaza, in timp ce altele raman intr-o zona definita pentru intreaga lor viata.
*Interesant*
– rechinii nu au oase, doar cartilaje
– dintii lor sunt inlocuiti imediat, daca se pierd
– coada lor este asimetrica
– rechinii respira prin branhii, din care exista 5-7 bucati pe fiecare parte a corpului
– miscarea este mai necesara respiratiei decat inima
– ficatul produce mult ulei, care este mai usor ca apa si acest proces ii ajuta pe rechini sa ramana la suprafata
– intre doua nasteri mama rechin are nevoie de o pauza, care dureaza mai multi ani
– pot simti mirosul de sange de la distante mari
Corpul unui rechin este alcatuit in asa fel, incat sa permita acestor vanatori experimentati sa alunece usor prin apa, fara sa aiba probleme cu rezistenta, pe care o depune apa. Rechinii, care inoata in fundul oceanului, in general sunt turtiti, aceasta forma permitandu-le sa alunece neobservati si fara efort inutil.
Faptul ca rechinii nu au oase, ci doar cartilaj, care formeaza scheletul, le mareste flexibilitatea si le scade greutatea pentru a permite o miscare si mai rapida prin apa, ceea ce este esential pentru vanatoare si deplasarea lor generala.
Rechinii au mai multe randuri de dinti. Dintii din fata cad si sunt inlocuiti cu dinti noi si ascutiti din spate. Aceste randuri de dinti sunt folosite numai pentru capturarea prazii si pentru a smulge bucati de carne. Spre deosebire de oameni, rechinii nu isi mesteca mancarea, aceasta este inghita in bucati mari. Toti rechinii sunt carnivori, ceea ce inseamna, ca supravietuiesc exclusiv cu o dieta de carne si nu mananca vegetale deloc. Cu toate acestea dieta lor ramane variata. Unele specii de rechin (de exemplu Rechinul Balena) inoata prin apa cu gurile deschise, permitand planctonului si altor creaturi mici sa intre in gura lor, ca prin niste filtre uriase. Pentru a obtine un volum adecvat de alimente, aceste tipuri de rechini trebuie sa inoate asa in continuarea pentru cea mai mare parte a vietii lor. Rechinii de pe fundul oceanelor zdrobesc crabi, scoici si alte animale mici, care traiesc la aceasta adancime, in timp ce speciile mai feroce de la suprafata vaneaza in mod activ pesti, calamari, delfini, foci si broaste testoase. Rechinilor le place prada cu un continut ridicat de grasime corporala.
Unele specii de rechini sunt cunoscuti pentru freneziile de hranire, ce au loc printre ei. Aceste frenezii apar atunci, cand un grup de rechini intalneste un banc mare de pesti. Rechinii incep sa atace prada din toate unghiurile intr-un mod salbatic si necontrolat. Acest lucru are ca rezultat ranirea si chiar moartea multor rechini, deoarece isi rup maxilarele puternice fara discriminare intre prada si colegi vanatori. Leziunile rezultate sunt uneori fatale pentru rechini, iar cei care supravietuiesc, poarta frecvent cicatrici mari dupa aceste atacuri.
Rechinii sunt inteligenti si pe parcurs sunt capabili sa invete lucruri noi. Pot invata sa adopte modele de comportament odata ce sunt familiarizati cu acestea si s-a demonstrat, ca recunosc anumite persoane si obiecte, chiar de mai multe ori. Oamenii inca nu au reusit sa vada exact, cat sunt de inteligenti si cat de capabili sunt sa invete, deoarece rechinii sunt evazivi si viciosi, prin urmare este greu de lucrat cu ei. Descoperirile noi despre rechini de multe ori sunt intamplatoare si nu sunt datorate experimentelor.
In timp au existat mai multe atacuri de rechini asupra inotatorilor sau surferilor, rezultand rani grave sau chiar moarte. Cu toate acestea, atacurile rechinilor sunt rare si putini oameni mor in atacuri de rechini. De fapt, in fiecare an sunt raportate aproximativ 100 de atacuri de rechini la nivel mondial. Rechinul Bull este cel mai comun atacator pentru cei care inoata in apa, deoarece frecventeaza aceleasi ape nu foarte adanci, in care oamenii aleg sa inoate. Alti rechini despre care se stie ca ataca oamenii in anumite conditii sunt: Marele Rechin Alb, Rechinul-Tigru si Rechinul Oceanic cu varf alb. Pentru a evita atacurile rechinilor, este esential ca inotatorii si surferii sa ramana in limitele de inot, asa cum au stabilit salvamarii. Daca un inotator are o leziune care sangereaza, trebuie sa paraseasca imediat apa, deoarece rechinii sunt capabili sa detecteze mirosul de sange de la cativa kilometri distanta si sa creada ca este un animal ranit, bun de prada.
Multe plaje si organizatii incearca de asemenea sa-si protejeze inotatorii si surferii prin montarea plaselor de rechini. In general, aceste plase lungi sunt plasate in doua linii paralele la aproximativ 400 de metri de tarm, unde apa are o adancime de aproximativ 10 pana la 14 metri. Cu toate acestea, este important ca pestii mici, delfinii sau broastele testoase sa poata inota peste, sub sau in jurul plaselor. Din pacate, de multe ori se incurca in ele si mor. Prin urmare, plasele nu blocheaza complet drumul spre tarm, ci doar ajuta la reducerea numarului de rechin. Plasele trebuie verificate periodic (de preferinta lunar) pentru a se asigura ca sunt eficiente si ca nu agata accidental alte vietati marine. Pentru aceasta verificare se angajeaza oameni cu experienta. In unele zone este posibil sa interzica sau sa restrictioneze inotul sau surfingul in anumite momente ale zilei sau ale anului.
Rechinii, ca si multe alte specii de animale din zilele noastre sunt adesea victime ale vanatorilor ilegali. In unele tari din est, aripa de rechin este considerata o delicatete si se crede, ca rechinii au cartilaje cu valoare medicinala. Acest lucru a dus la uciderea brutala a milioanelor de rechini in fiecare an. Pentru a salva populatia rechinilor, sunt necesare initiative la scara larga. Trebuie aplicate legile pentru protectia animalelor si vanatorii ilegali trebuie pedepsiti. De multe ori nici localnicii si nici turistii nu sunt constienti de implicatiile biologice ale perturbarii ecosistemului, pe care chiar ei le fac sustinand anumite industrii. Prin urmare, chiar si celor carora nu li s-a acordat o educatie inalta, trebuie sa li se ofere posibilitatea de a invata despre rechini. Iar acest lucru necesita o suma mare de bani. Din pacate, din cauza lipsei finantarilor astfel de proiecte de multe ori sunt oprite.
O alta problema care ameninta existenta rechinilor este poluarea mediului. In oceane ajung multe substante, cum ar fi uleiuri sau plastice, care otravesc pestii si alte vietuitoare marine, sau provoaca rani animalelor, care se hranesc cu pesti. Industriile mari abuzeaza resursele naturale ale lumii si continua poluarea in ciuda faptului, ca este ilegal ceea ce fac.
In 1991 Africa de Sud a fost prima tara din lume, care a declarat Marele Rechin Alb ca specie protejata prin lege.