Dinozaurii fac parte dintr-un grup de reptile, care au trait pe Pamant cam 245 de milioane de ani. In anul 1842, englezul Sir Richard Owen, care a lucrat in domeniul naturii, a inventat termenul Dinosauria, cuvant derivat din “deinos”, cuvant grecesc, care inseamna “infricosator de mare” si “sauros”, care inseamna “soparla”.
S-au gasit fosile de dinozauri pe toate cele sapte continente. Toti dinozaurii non-aviari s-au stins acum aproximativ 66 de milioane de ani. Exista aproape 700 de specii cunoscute de dinozauri, care au disparut. Pasarile moderne seamana cu dinozaurii, deoarece au un stramos comun cu dinozaurii non-aviarii.
Paleontologii sunt oamenii, care examineaza dovezile despre animalele disparute. Indiciile care arata cum erau dinozaurii ei le gasesc in fosile, adica in ramasitele stravechi ale unui organism, cum ar fi oasele, dintii sau carapacele. Amprentele sau urmele animalelor sunt dovezile, care arata cum era activitatea animalelor respective. Tot ce stim despre dinozaurii non-aviari se bazeaza pe fosile, care includ oase, dinti, amprente, urme, oua si amprente ale pielii. Timp de secole, oamenii din intreaga lume au descoperit oase si amprente fosile uimitoare. Primele descoperiri au inspirat multe legende si basme, deoarece oamenii isi imaginau ca aceste oase apartineau unor giganti sau monstri uriasi.
Unii considera ca, Barnum Brown, care si-a inceput cariera la Muzeul American de Istorie Naturala in 1897 este unul dintre cei mai mari vanatori de dinozauri de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Si-a inceput cariera la Muzeu in 1897. Multe dintre cele mai mari descoperiri ale sale, inclusiv primele exemplare de Tyrannosaurus rex gasite vreodata, sunt expuse in salile Muzeului.
Astazi paleontologii folosesc noi tehnologii pentru a rezolva intrebari la care inca nu s-au gasit raspunsuri despre dinozauri si alte fosile. Tehnologia avansata de imagistica (precum scanarile CT) permite paleontologilor sa vada structura tridimensionala a fosilelor, adesea fara a fi nevoie sa indeparteze matricea. Paleontologii incorporeaza cercetarea biomecanicii, aplicand atat principiile fizicii cat si ale ingineriei pentru a reconstrui miscarea biologica a dinozaurilor non-aviari. Informatiile culese din oase fosile, impreuna cu observatiile atat ale miscarii cat si ale musculaturii speciilor de animale vii, ii ajuta pe oamenii de stiinta sa modeleze felul in care s-ar fi putut misca dinozaurii non-aviari.
Cei mai vechi dinozauri cunoscuti au aparut in timpul perioadei Triasic cu aproximativ 250-200 de milioane de ani in urma. Dinozaurii au evoluat intr-un grup foarte divers de animale, cu o gama larga de trasaturi fizice. Inclusiv pasari moderne au aparut in aceeasi perioada geologica. Stegosaurus, de exemplu, a trait in perioada Jurasic tarzie, acum aproximativ 150 de milioane de ani. Tyrannosaurus rex a trait in perioada Cretacic tarziu, cu aproximativ 72 de milioane de ani in urma. Stegosaurus a fost disparut inainte ca Tyrannosaurus sa mearga pe Pamant.
In perioada Mezozoic (o perioada de peste 180 de milioane de ani care a inclus perioadele Triasic, Jurasic si Cretacic), dinozaurii non-aviari s-au stins acum 66 de milioane de ani. Exista mai multe teorii cu privire la ceea ce ar fi putut contribui la disparitia in masa a dinozaurilor non-aviari si a altor specii la sfarsitul perioadei Cretacice. Este sigur ca un asteroid sau o cometa a lovit Pamantul in aceasta perioada, provocand o schimbare dramatica a climatului Pamantului. Unii oameni de stiinta speculeaza, ca acest impact a avut consecinte catastrofale asupra vietii pe Pamant. Dar si alti factori, inclusiv schimbarea nivelului marii si activitatile vulcanice pe scara larga ar fi putut juca, de asemenea, un rol important in aceasta extinctie in masa.
Fosilele de dinozauri
Paleontologii folosesc fosile pastrate in roca antica pentru a descoperi cat de mult traiau si cum se comportau aceste animale disparute. In majoritatea cazurilor, un os fosilizat este de fapt o roca formata din minerale, fara urma de material osos original. Descoperirea cuiburilor si oualor de dinozaur a oferit dovezi pentru comportamentul unor dinozauri.
Prin compararea craniilor Protoceratops de diferite varste, paleontologii pot trage concluzii despre cum au crescut unii dinozauri. Pentru a descoperi modul in care au trait organismele in trecut, paleontologii cauta indicii conservate in rocile antice – oase fosilizate, dinti, oua, amprente, urmele dintilor, frunze sau chiar balegarul organismelor antice. Falcile fosilizate, dintii si balega ofera indicii importante despre ceea ce au mancat dinozaurii non-aviari.
Seria de amprente fosilizate, numite trasee, dezvaluie cateva dovezi interesante despre comportamentul si locomotia dinozaurilor. Pana de curand se credea ca penele erau caracteristice numai pentru pasari. Descoperirile recente au aratat insa noi dovezi, ca si dinozaurii non-aviari au avut pene. Paleontologii care cauta fosile de dinozauri isi incep activitatea prin cercetarea zonelor pentru a gasi roci sedimentare din Epoca Mezozoica. Gasirea locului portivit necesita experienta si un ochi foarte bine format. Munca pe teren este doar o mica parte din ceea ce fac paleontologii. Ei lucreaza si in laboratoare, examinand exemplarele pe care le-au gasit, precum si fosilele colectate cu ani in urma. Ei petrec mult timp clasificand exemplarele, examinandu-le caracteristicile si determinand relatiile lor biologice.
Dinti de dinozauri, urme de picioare si pene
Majoritatea dinozaurilor teropode, precum Tyrannosaurul, aveau dinti ascutiti, usor curbati inapoi si zimtati. Varfurile ascutite au strapuns carnea, iar zimturile au ajutat la felierea acesteia prin prinderea si sfasierea fibrelor musculare. Consumatorii de carne nu si-au tocat sau macinat mancarea, au inghitit bucati intregi.
Dinozaurii care mancau plante aveau dinti de diferite forme, conceputi pentru dietele lor specifice. Triceratopsul, de exemplu, avea sute de dinti, care formau un perete solid cu creste ascutite. Dintii au fost folositi pentru taierea vegetatiei. Alti consumatori de plante, cum ar fi Anatotitan, aveau dinti largi si plati, pe care ii foloseau pentru a smulge frunzele de pe ramuri. Acesti dinozauri au inghitit frunzele intregi. De asemenea, au ingerat pietre mici, numite gastroliti, cel mai probabil sa roada mancarea din stomac, la fel cum fac astazi pasarile moderne, cum ar fi papagalii sau gainile.
Dintr-o amprenta individuala, oamenii de stiinta pot estima inaltimea dinozaurului. O amprenta poate oferi, de asemenea indicii despre tipul de dinozaur. O estimare aproximativa a lungimii piciorului este obtinuta prin inmultirea lungimii de imprimare cu patru. O amprenta poate oferi, de asemenea, indicii despre tipul de dinozaur care a facut-o. O imprimare cu trei degete, cu gheare ascutite inseamna, ca cel care a produs-o a fost probabil un teropod, de obicei un carnivor. O amprenta cu trei degete, cu degetele rotunjite apartine probabil unui dinozaur ornitopod, adica un ierbivor. Si perechile de amprente de dimensiuni inegale au fost cel mai probabil opera dinozaurilor cu patru picioare, cu gat lung si cu coada lunga, numite sauropode, un alt grup de ierbivore. Pasarile moderne sau dinozaurii aviari au trasaturi scheletice aproape identice cu unii dinozauri non-aviari. Penele au evoluat inainte de zbor si s-ar putea sa fi fost de folos ca izolatie pentru a mentine dinozaurii calzi sau pentru afisare ca o modalitate de a fi mai atragatori.
Stiai ca:
– Cel mai lung dinozaur – a fost Argentinosaurus, care masura peste 40 de metri. Cat patru masini de pompieri! A facut parte din grupul de dinozauri cu Titanosauri. Ramasitele lui au fost gasite in Argentina, America de Sud
– Cel mai greu dinozaur – a fost Argentinosaurus cu 77 de tone. Era echivalentul a 17 elefanti africani. Argentinosaurus este un castigator dublu, fiind si cel mai lung dinozaur. Este, de asemenea si cel mai mare animal terestru care a trait vreodata.
– Cel mai mic dinozaur – cel mai mic fosil de dinozaur complet este micul mancator de plante Lesotosaurul, care avea doar dimensiunea unui pui. S-au gasit exemple fosilizate mai mici, dar acestea s-au demonstrat a fi puii dinozaurilor.
– Cel mai mic ou de dinozaur – ouale de dinozaur se gasesc in toate formele si in toate dimensiunile. Acestea tind sa aiba o forma sferica sau ovoida si sa aiba o lungime de pana la 30 de centimetri, aproximativ de marimea unei mingi de rugby. Cel mai mic ou de dinozaur gasit pana acum are o lungime de doar 3 cm. Odata ce oul a fost fosilizat, devine ca o piatra, dar isi va pastra o structura proprie.
– Cel mai destept dinozaur – unul dintre cei mai destepti dinozauri a fost Troodon. Era un vanator de aproximativ 2 metri lungime si avea o dimensiune a creierului similara cu cea a unui mamifer din zilele noastre, avea vedere stereoscopica si maini cu care isi prindea prada.