Dand din ce in ce mai tare din aripi, Icar a urcat spre cer si a zburat spre Marea Egee. Era greu de crezut ca vor reusi, dar planul lor a functionat! Zbura langa tatal lui, Dedal, in timp ce insula Creta incepea sa dispara in urma lor. Icar se uita la tatal lui si zambea: “Vino, tata! Am reusit! Am scapat si suntem liberi!” – striga el peste sunetul vantului.
“Cand picioarele mele vor fi pe un teren solid, atunci voi zambi. Dar insula cu terenul solid se afla inca departe de noi. Iar acum tine minte, ce trebuie sa facem si aminteste-ti: nu prea sus si nici prea aproape de soare!” ii raspunse Dedal fiului sau.
Dedal si-a amintit momentul cand, cu cateva zile inainte si-a pus planul la punct, plan, care trebuia sa ii ajute sa scape nu numai din labirint, dar si din regatul regelui Minos. Si-a adus aminte si ziua in care a realizat ca viata lui si a fiului sau era in mare pericol. Dar cum au ajuns in aceasta situatie?
Cu doar putin timp in urma, Dedal era cunoscut ca un arhitect renumit, priceput, un inventator innascut, maestrul mesterilor. Inventiile si constructiile lui erau incredibile, au fost cunoscute si admirate in multe tari, iar cand a ajuns in Creta cu multi ani inainte, regele Minos a fost fericit sa-l intampine in tara lui si a inceput repede sa foloseasca talentele si inventiile lui Dedal. Dintre primele lui sarcini si-a amintit, cand trebuia sa construiasca un labirint imens. Labirintul trebuia sa fie subteran, construit din tuneluri care se rasuceau si se invarteau in toate directiile posibile astfel incat, la intrarea in labirint persoana care intra, trebuia sa se piarda foarte repede si sa nu mai gaseasca drumul de iesire. Acest labirint avea un scop important: sa il tina inchis Minotaurul, o fiara uriasa, jumatate om, jumatate taur. Era de doua ori mai mare decat un om si avea niste coarne foarte ascutite, cu care isi ataca victimele. Avea o forta incredibila si ii era mereu foame. Dar nu vroia sa manance, decat oameni. Regele Minos a gasit o cale de a satisface foamea Minotaurului. In fiecare an, el i-a cerut Atenei sa-i trimita un grup de sapte tinere si sapte tineri, care urmau sa fie sacrificati pentru Minotaur.
Rand pe rand erau obligati sa intre in labirint. Apoi se rataceau, nu mai stiau unde este calea de intoarcere, iar Minotaurul ii gasea. Era de la sine inteles, ca nimeni nu i-a mai vazut pe acesti tineri. Dar intr-o zi totul s-a schimbat. Tezeu, fiul regelui Egeu si Atenei l-a convins pe tatal lui sa il trimita la Minotaur. El vroia sa ucida Minotaurul si sa se intoarca acasa.
In timp ce nava in care se afla Tezeu acosta in portul din Knossos, Ariadna, fiica regelui Minos ii privea din departare. In momentul in care l-a zarit pe Tezeu, s-a si indragostit de el. Si-a promis, ca atunci cand tanarul frumos va intra in labirint, il va ajuta sa scape cu viata din labirint. Acesta a fost momentul, in care Dedal s-a implicat in aceasta treaba. Stia ca aceasta poveste nu va avea un sfarsit bun nici pentru el, nici pentru fiul lui. Implicarea lui consta in faptul, ca, Ariadna l-a rugat sa o ajute sa-l salveze pe Tezeu de Minotaur. El i-a oferit o minge din fire de in si i-a spus Ariadnei: “Cumva trebuie sa ajunga acest fir la Tezeu. Spune-i sa lege un capat de usa labirintului, iar celalalt capat sa il lege de el. Asa poate gasi iesirea, dupa ce il omoara pe Minotaur. Dar si tu trebuie sa fii pregatita sa fugi cu Tezeu, pentru ca atunci, cand tatal tau va afla ce ai facut, viata ta va fi in pericol.” “Si asa va fi si viata mea” – se gandi el in sinea lui.
Planul celor doi a functionat. Tezeu a gasit Minotaurul si dupa o lunga batalie in pasajele intunecate ale labirintului, a ucis fiara. Folosind firul lui Dedal a reusit sa se intoarca spre Ariadna, care il astepta afara. Au fugit spre nava lui si au pornit spre Atena.
Dedal a ramas in urma pentru a raspunde pentru tot ce s-a intamplat. A durat putin pana Minos l-a gasit. Regele era foarte furios. L-a tarat pe Dedal impreuna cu fiul lui la usa labirintului. “Aici va va gasi sfarsitul pe amandoi!” – tipa el. Gardienii regelui i-au aruncat pe amandoi in labirint si au inchis usa. Cei doi imediat au fost inconjurati de intuneric total. Nu vedeau nimic, dar cei doi cunosteau bine secretele labirintului. Au gasit repede drumul catre lumea de afara, dar acesta a fost doar primul obstacol. Trebuia sa evadeze si de pe insula Creta sa nu fie gasiti de regele Minos.
O evadare cu o nava pe mare nu era posibila, fiindca Minos controla toate marile din jurul insulei. Ariadna a reusit sa fuga pana regele si-a dat seama de cele intamplate. Asa ca Dedal, marele inventator s-a pus pe treaba si a proiectat pentru el si pentru fiul lui cate o pereche de aripi uriase. Aceste aripi au fost facute din sute de pene, pe care le-au adunat din jurul insulei si le-au lipit cu ceara. “Aripile acestea ne vor ajuta sa scapam din acest loc si sa fim liberi.” – i-a spus Dedal fiului sau. “Cu toate acestea exista un lucru, de care nu trebuie sa uiti niciodata. Ceara care tine penele lipite se topeste daca suntem prea aproape de soare si aripile se pot destrama. Asa ca te rog, nu zbura nicioadata aproape de soare! Ramai cat mai jos posibil si vom fi in siguranta.”
Si-au luat zborul de pe insula, alunecand pe cerul albastru si stralucitor, Marea Egee intinzandu-se sub ei. Dedal se uita din cand in cand nervos in spate spre insula Creta, care se facea din ce in ce mai mica. Icar nu-si putea stapani emotiile. “Suntem liberi!” a strigat el catre cerul gol. “Liberi si zburam ca pasarile!”
Icar a inceput sa zboare din ce in ce mai sus, alunecand cu un hohot entuziast pe cer. “Icar! Nu zbura asa de aproape de soare!” – tipa tatal lui disperat. “Se vor topi aripile de ceara! Stai aproape de mine si cat mai departe de soare!”
Dar Icar nu il mai auzea pe tatal lui. Baiatul a continuat sa urce sus, apropiindu-se din ce in ce mai mult de soare. Dintr-o data Dedal a inceput sa observe pene albe picand din cer. Se uita ingrozit in sus. Icar a inceput sa se prabuseasca, iar Dedal privea cu disperare, cum fiul lui pierdea din inaltime si pica in apa cu un sunet rasunator. Strigatul ingrozit al lui Icar l-a facut sa sufere si mai mult. Dedal a zburat deasupra marii, sperand sa il vada pe fiul lui intre valurile Marii Egee, dar stia, ca nimeni nu putea supravietui unei astfel de caderi.
Epuizat si cu inima grea, Dedal s-a inaltat si a zburat spre Sicilia. Acolo vroiau sa ajunga cei doi, pentru a trai restul vietii in liniste. Dar oricat ar trai Dedal, niciodata nu isi va gasi linistea si va auzi mereu ultimul strigat al fiului sau: “Tata, ajuta-ma!”