Te-ai intrebat vreodata cum au aparut anotimpurile? In mitologia greaca anotimpurile au aparut in urma unei drame de familii. Dar, hai sa vedem cum a inceput totul.
Zeus, regele tuturor zeilor avea trei surori si trei frati. Surorile lui aveau roluri importante in vietile oamenilor. Una dintre surori, Demeter era zeita recoltei si era responsabila ca oamenii sa aiba hrana suficienta mereu. Demeter a fost foarte iubita de oameni, pentru ca le daruia sol roditor, vreme blanda, flori frumoase, campuri verzi si peisaje colorate. In multe temple au venerat-o pentru grija si bunatatea ei.
Demeter avea o fetita, pe nume Persefona. Ca si mama ei, Persefona era amabila si grijulie, mereu cu un zambet fermecator pe fata. Demeter o iubea foarte mult si cele doua si-au petrecut mult timp impreuna afara intre florile colorate. Persefona era zeita, care pe unde umbla, raspandea lumina si fericire. Si pe ea au iubit-o mult oamenii. Intre timp Persefona a crescut si a devenit o tanara frumoasa, care ii fermeca pe cei din jur cu frumusetea ei. Va puteti imagina cat de tulburata a fost Demeter, cand intr-o zi fiica ei iubita a disparut.
Ea nu stia ce s-a intamplat, dar totul s-a petrecut asa: intr-o zi Persefona se plimba cu Artemis si Athena prin pajistile din jur, adunand flori pentru Demeter. Cu o briza usoara a ajuns la ea parfumul unei flori, iar ea a inceput sa mearga spre directia parfumului, indepartandu-se de ceilalti. Fara sa stie Persefona, Hades, regele Infernului a vazut-o aflandu-se pe Pamant pentru o plimbare cu cainele lui iubit, care avea trei capete. Era uimit de frumusetea, eleganta si farmecul fetei. S-a indragostit pe loc si s-a decis sa o ia de sotie pe frumoasa Persefona. Stiind, ca Demeter nu ar fi niciodata de acord ca fiica ei sa locuiasca intr-o lume intunecata, a decis sa-l viziteze pe Zeus, pentru a-i cere acordul pentru planul lui. In mod surprinzator Zeus a fost de acord ca Persefona sa fie luata de Hades.
Dintr-o data in jurul fetei totul a inceput sa se agite. Pasarile zburau agitate in aer, cerul a devenit gri, dupa care a devenit si mai negru si in momentul urmator s-a auzit o bubuitura puternica, care a scuturat pamantul. In fata Persefonei a aparut o prapastie uriasa, iar Persefona privea inspaimantata la tot ce se intampla in jurul ei. Prin nori negri de fum a aparut Hades, conducandu-si carul negru tras de cai. Hades s-a aplecat din car, a ridicat-o pe uimita Persefona si si-a indreptat carul catre prapastie. Persefona a inceput sa tipe: “Mama, mama, ajuta-ma!” , dar Demeter nu o auzea, iar carul se cufunda incet in Infern.
Pana acum Hades avea o viata trista si singuratica in adancurile negre unde traia. Dar acum era insufletit si fermecat de Persefona. A inceput sa o roage sa devina sotia lui si sa conduca cu el lumea de desubt, dar aceasta nu era lumea unde vroia sa traiasca tanara stralucitoare. La inceput Persefona a plans necontenit pana nu a mai avut lacrimi. Chiar daca Hades o rasfata cu bunatati, ea refuza sa manance, pentru ca auzise ea candva o legenda. Legenda spunea, ca cei care mancau in Infern de la Hades nu mai puteau sa se intoarca niciodata in lumea lor. Hades o vizita in fiecare zi in camera ei frumos aranjata, aducand bucati delicioase pentru a o ispiti si sa ii declare dragostea. Chiar daca ea refuzase sa il asculte, incet incet a inceput sa se obisnuiasca si sa admire aranjamentul luxos din camera ei. Intr-o zi, cand Hades a intrat in camera Persefonei, ea si-a ridicat privirea catre el. Fata lui Hades era intunecata, dar era puternica, cu ochi hipnotici, plini de tristete, afectiune, dar si cu putina viclenie. I-a intins mana si a rugat-o sa vina cu el. Vroia sa ii arate lumea lui, unde ea putea sa aduca o raza de lumina si putea sa o conduca alaturi de el, ca regina Infernului.
Intre timp, in lumea se dus Demeter era plina de durere. Fiica ei draga inca nu a fost gasita. Demeter umbla peste tot disperata cautandu-si fiica. Furia ei incet incet s-a transformat in tristete, tristetea in disperare, iar Pamantul a inceput sa devina intunecat si trist impreuna cu ea. Culturile nu au mai prosperat, solul a devenit arid, iar tristetea s-a lasat peste Pamant ca o ceata deasa. “Cine ma va ajuta sa imi gasesc fiica? se plangea Demeter cu bratele ridicate catre cer. In acel moment lui Helios, care era zeul Soarelui, i s-a facut mila de ea si s-a decis sa ii spuna adevarul. “Hades ti-a furat fiica si a dus-o pe taramul lui intunecat pentru a-i fi mireasa.” – spusese Helios. “Cum a indraznit sa faca asa ceva fara sa stie Zeus?” – tipa Demeter cu vocea plina de furie. Helios inghetase de frica. “Demeter, eu iti spun doar ce stiu. Dar Zeus insasi cred ca a fost de acord cu aceasta unire.”
Cand a auzit aceste vorbe, furia lui Demeter a devenit fara limite. S-a dus pana la poalele Olimpului si l-a chemat pe Zeus impreuna cu toti ceilalti zei sa ii auda juramantul. “Niciodata nu voi mai calca pe Olimp si niciodata nu voi mai lasa pamantul sa fie roditor si sa dea recolte, pana cand nu o voi vedea pe iubita mea fiica, pe care Hades a furat-o de langa mine!” rasunau cuvintele ei pe muntele Olimpului. Zeus, ascultand cuvintele lui Demeter a inceput sa se ingrijoreze. “Daca culturile nu cresc, oamenii vor muri de foame si ma vor invinovati pentru tot. Trebuie sa fac ceva.” – se gandi el. “Hermes! ” – a exclamat Zeus. “Te voi trimite pe tine ca mesagerul meu la Hades. Incearca sa rezolvi si sa linistesti lucrurile!” Hermes era foarte priceput la negocieri si a acceptat imediat calatoria in Infern.
Intre timp, Persefona se plimba cu Hades in fiecare zi in lumea lui intunecata, luminand mereu cate putin locurile unde se plimbau. Sufletele, care au ajuns in Infern erau pierdute si nedumerite, aveau nevoie de ajutor si indrumare, lucruri pe care Persefona cu firea ei amabila le putea oferi. Incet incet inima Persefonei a inceput sa fie cucerita de Hades, care era sincer si rabdator cu ea. Ii era dor de mama ei, dar incepuse sa se bucure si de compania acestui zeu elegant, puternic si sarmant si a inceput sa ii placa ideea de a fi regina Infernului alaturi de Hades.
Cand Hermes , mesagerul lui Zeus a sosit in Infern, i-a gasit pe cei doi stand impreuna pe o canapea luxoasa, iar Hades tinea o rodie in mana. “Persefona, dragostea mea, sunt atat de ingrijorat ca nu vrei sa mananci! Uite, ce fruct dulce, gusta doar putin pentru dragul meu!” – o adulmeca Hades pe Persefona. Privind adanc in ochii lui, fata a intins mana si a dus fructul delicios la buze. A mancat sase seminte de rodii. “Oh, nu!” – se gandi Hermes. “E prea tarziu!” “Persefona acum trebuie sa ramana cu Hades in Infern. Cum o sa reusesc eu sa o aduc pe Persefona inapoi?” Daca vroia sa duca la bun sfarsit ordinul lui Zeus, trebuia sa isi foloseasca toate abilitatile de negociere pentru a incheia o intelegere cu puternicul Hades.
Cand Hades l-a zarit pe Hermes in intuneric, stia de ce este aici acesta. Stia ca va trebui sa se desparta de Persefona, dar il linistise gandul, ca odata ce Persefona a mancat din mancarea lui, va trebui sa se intoarca la el. ” Sunt dispus sa o las pe Persefona sa mearga la mama ei timp de sase luni in fiecare an, dar in celelalte sase luni va trebui sa se intoarca la mine!” – spusese Hades. Aceasta intelegere era pe placul tuturor, asa ca Hermes si-a inchis cu succes misiunea lui de mesager.
In fiecare primavara Persefona se intoarce la mama ei, Demeter. Iar ea o asteapta cu cele mai frumoase flori, cu cele mai verzi campii si se asigura ca recoltele sa fie bogate. Dar in fiecare toamna, cand fiica ei draga se intoarce la Hades, Demeter plange, frunzele cad si recoltele se termina pana in primavara urmatoare, cand totul incepe de la inceput si natura ia viata.