Bradul vesnic verde a fost folosit in mod traditional pentru a sarbatori festivalurile de iarna (pagane si crestine) de mii de ani. Paganii au folosit ramuri pentru a-si decora casele in timpul solstitiului de iarna, deoarece in asa fel puteau sa se gandeasca la primavara viitoare. Romanii foloseau brazii pentru a-si decora templele la festivalul Saturnului. Crestinii folosesc acum bradul ca semn al vietii vesnice. Nimeni nu stie sigur cand au fost folositi pentru prima data brazii si ca brazi de Craciun. Probabil a inceput acum aproximativ 1000 de ani in Europa de Nord. Multi brazi tineri au fost atarnati cu capul in jos de tavan folosind lanturi (atarnati de candelabre/carlige de iluminat).
Alti copaci folositi ca brazi de Craciun in multe parti ale nordului Europei erau crengute de cires sau paducel, care erau puse in ghivece si aduse inauntru, astfel incat sperau ca vor inflori la Craciun. Daca nu si-au permis o planta adevarata, oamenii faceau piramide din lemne si erau decorate cu hartie, mere si lumanari, astfel incat sa arate ca un copac. Uneori erau transportati din casa in casa si nu erau expusi intr-un singur loc. Alteori arborii piramidali erau copaci paradisiaci. Acestia au fost folositi in teatrele germane medievale sau in alte interpretari in fata bisericilor in ajunul Craciunului. In calendarele vechi, 24 decembrie a fost ziua lui Adam si Eva. Arborele Paradisului a reprezentat Gradina Edenului. A fost adesea plimbat in jurul orasului inaintea de inceperea piesei, ca un mod de publicitate. Piesele de teatru prezentau povesti biblice oamenilor care nu stiau sa citeasca.
Primele documente despre folosirea unui brad de Craciun arata ca s-ar fi folosit prima data de sarbatorile de Craciun si Anul Nou in Tallinn si Riga din Estonia. Tallinn a avut primul brad de Craciun in 1441 si Riga in 1510. Ambii copaci au fost creati de Fratia Punctelor Negre, care era o asociatie de negustori locali, proprietari de nave si straini din Livonia (ceea ce astazi denumim Estonia si Letonia). Despre obiceiurile din trecut legate de brazii de Craciun se stie putin. Stim doar, ca au fost pusi in piata orasului si in jurul lui au dansat membrii grupului Fratia Punctelor Negre, dupa care copacii au fost aprinsi. Cuvantul folosit pentru “copac” ar putea insemna de asemenea un catarg sau un stalp, arborele ar fi putut fi mai degraba un copac paradisiac sau o ramura din lemn in forma de copac.
In piata orasului Riga, capitala Letoniei exista o placa gravata in opt limbi cu “Primul copac de Anul Nou in Riga din 1510”.
O poza din Germania din 1521 arata un copac plimbat pe strazi in urma caruia defila un barbat calare pe un cal. Barbatul este imbracat in haine de episcop si se presupune ca il reprezinta pe Sfantul Nicolae. In 1854, istoricul Balthasar Russow scria despre o traditie la Riga a unui brad impodobit in piata, unde tinerii mergeau cu un grup de fete tinere si femei, mai intai cantau si dansau acolo, apoi aprindeau copacul. Despre existenta unui copac mic in Breman, Germania din 1570 s-a gasit o inregistrare, in care este descris ca un copac decorat cu mere, nuci, curmale, covrigi si flori de hartie. A fost expus intr-o casa a breslelor (locul de intalnire pentru o societate de oameni de afaceri din oras). Prima persoana care a adus un pom de Craciun intr-o casa, asa cum il stim astazi, a fost predicatorul german din secolul al XVI-lea Martin Luther.
Exista o poveste care spune, ca intr-o seara inainte de Craciun, Martin Luther se plimba prin padure si si-a ridicat privirea pentru a vedea stelele stralucind printre crengile copacilor. A fost atat de frumos, incat s-a dus acasa si le-a spus copiilor sai ca i-a adus aminte de Isus, care a venit pe Pamant de Craciun. Unii spun, ca acesta este identic cu acelasi copac din Riga, dar acest lucru nu este adevarat. Arborele din Riga a fost expus cu cateva decenii mai devreme.
Obiceiul bradului de Craciun ar fi putut calatori de-a lungul Marii Baltice, din Letonia pana in Germania. In anii 1400 si 1500 Germania si Letonia faceau parte din doua imperii mari, care erau vecine. O alta poveste spune ca Sf. Bonifaciu din Crediton (un sat din Devon, Marea Britanie) a parasit Anglia si a calatorit in Germania pentru a predica triburilor germane pagane sa le converteasca la crestinism. Se spune ca, a dat peste un grup de pagani pe cale sa sacrifice un tanar baiat in timp ce se inchina unui stejar. Pentru a opri jertfa, se spune ca Sf. Bonifaciu a taiat stejarul si spre uimirea lui, un tanar brad a rasarit din radacinile stejarului. Sf. Bonifaciu a luat acest lucru ca un semn al credintei crestine, iar adeptii sai au impodobit arborele cu lumanari, astfel incat Sf. Bonifaciu sa poata predica paganilor noaptea.
Exista si o alta legenda din Germania, care spune ca odata, intr-o noapte rece de Ajun de Craciun, un padurar si familia sa se aflau in cabana lor adunati in jurul focului pentru a se incalzi. Deodata se auzi o bataie la usa. Cand padurarul a deschis usa, a gasit un baietel care statea pe scara usii, pierdut si singur. Padurarul l-a chemat in casa lui, familia l-a hranit si l-a spalat si l-a culcat in patul copiilor mai mici. A doua zi dimineata, de Craciun familia a fost trezita de un cor de ingeri, iar baietelul s-a transformat in Isus. Micul Isus a intrat in gradina din fata cabanei si a rupt o ramura dintr-un brad si i-a dat-o familiei cadou pentru a le multumi tot ce i-au facut. De atunci oamenii isi amintesc noaptea de Craciun aducand um pom de Craciun in casele lor.
In Germania, primii pomi de Craciun au fost impodobiti cu lucruri comestibile, precum turta dulce si mere aurite. Apoi, producatorii de sticla au realizat mici ornamente speciale, similare cu unele dintre decoratiunile folosite astazi.
In 1605 un german necunoscut scria intr-un jurnal: “De Craciun, ei instaleaza brazi in saloanele din Strasbourg si atarna pe ei trandafiri taiati din hartie multicolora, mere, napolitane, folie de aur si dulciuri.” La inceput o figura a micului Isus a fost pusa in varful bradului. De-a lungul timpului s-a schimbat intr-un inger sau intr-o stea, asa cum au vazut cei trei Crai.
Primul pom de Craciun din Marea Britanie ar fi fost impodobit de regina Charlotte, sotia germana a regelui George al III-lea. In 1800 ea a amenajat un copac la Queen’s Lodge din Windsor pentru a organiza o petrecere pentru copii din familiile bogate si nobile. In scurt timp, a avea un brad in casa a devenit popular printre familiile bogate.
Prin anii 1840 brazii de Craciun au devenit foarte populari. Au aparut si articole in ziare despre “Arborele Regal”. In 1848 a fost publicat in Illustrated London News un desen al Pomului de Craciun al reginei la Castelul Windsor. In pictura apare regina Victoria, sotul ei german, printul Albert si copii lor in jurul unui brad, care a fost asezat pe o masa. Desenul a fost republicat in Godey’s Lady’s Book, Philadelphia, in decembrie 1850, dar au inlaturat coroana reginei si mustata printului Albert pentru a face poza sa para mai americana.
Publicarea desenului a ajutat ca pomii de Craciun sa devina populari in Marea Britanie si SUA. In vremea victoriana pomul era decorat cu lumanari pentru a reprezenta stelele. In multe parti ale Europei lumanarile sunt inca folosite pentru decorarea pomilor de Craciun. Covorasele de sub pomul de Craciun erau confectionate din tesaturi grele, adesea decorate cu imagini din natura si erau folosite fie pe podea, fie pe mese si le asezau sub brazi. Erau utile pentru a pentru a proteja podeaua sau masa de ceara care picura de la lumanarile din copaci si de acele de brad.
In Germania, la inceputul/mijlocul anilor 1800 era de asemenea la moda sa ai o pictura cu o scena din padure, iar aceste desene erau imprimate si pe covoarele de Craciun. Pomii erau pusi in ghivece daca mai aveau radacini, sau asezati pe o bucata mai mare de lemn, sau un suport greu.
In anii 1860 au inceput sa fabrice suporturi adecvate din metal pentru copaci. Unii aveau chiar si cutii muzicale in ele, care cantau melodii de Craciun. Au inceput sa fabrice si suporturi mai ieftine, care erau facute din metale mai ieftine si nu aratau atat de bine, ca cele scumpe. Covoarele au inceput sa fie mai mici si sa fie puse in jurul suporturilor.
Tinsel si legenda paianjenului de Craciun
Tinsel a fost creat in Germania si la inceput a fost fabricat din benzi subtiri de argint. Dar cand s-a inventat beteala de plastic, a devenit foarte populara, fiindca era mai ieftina decat argintul real si se aseza mai usor pe brazi. Exista si povesti folclorice despre cum a fost creata beteala. Aceste povesti par sa fi inceput in estul Germaniei, dar sunt povestite si in unele parti din Finlanda si Scandinavia. Aceste povesti sunt acum populare si in alte tari, cum ar fi SUA.
Toate versiunile din aceasta poveste descriu o familie saraca, care nu-si permitea sa impodobeasca un brad de Craciun. Cand copii se duc la culcare in ajunul Craciunului, un paianjen acoperea cu firele lui bradul crescut dintr-un con de pin in casa lor. In dimineata de Craciun panza de paianjen este transformata ca prin magie in fire de argint si aur care decoreaza bradul. Unele versiuni ale povestii spun ca lumina soarelui a schimbat panza in aur si argint, alte versiuni spun ca aceasta magie a fost facuta de Mos Craciun, sau, in Germania, Christkind.
In unele parti din Germania, Polonia si Ucraina este considerat noroc sa gasesti un paianjen sau o panza de paianjen pe bradul de Craciun. Panzele de paianjen ca decoratiuni de brad sunt de asemenea populare in Ucraina. Se numesc “pavuchky” (paianjen mic) si sunt facute in mod normal din hartie si sarma de argint.
Luminitele din bradul de Craciun
Exista afirmatii diferite cu privire la cine a inventat primele siruri de lumini electrice ale pomului de Craciun. In 1880 celebrul inventator Thomas Edison si-a pus in birou unele dintre noile lui becuri electrice.In 1882, Edward Johnson, colegul lui Edison a strans 80 de becuri rosii, albe si albastre si le-a pus in bradul lui din apartamentul lui din New York.
In 1890 compania Edison a publicat o brosura care ofera servicii de iluminat pentru Craciun. In 1900 o alta reclama Edison a oferit becuri pe care oamenii le puteau inchiria, impreuna cu sistemul de iluminare pentru a fi folosite de Craciun. Exista inregistrari intr-un jurnal din 1891 in care colonistii din Montana foloseau lumini electrice pe un copac. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au putut folosi cu usurinta luminile electrice, deoarece electricitatea nu era instalata pe scara larga in case. Dar oamenilor bogati le-a placut sa arate ce lumini instalate aveau de Craciun. Pe vremea aceea costa 300 $ o instalatie, ceea ce azi ar valora 2000 $.
Printre primele vanzari pe scara larga a sirurilor de lumini se afla Ralph Morris, un telefonist american. In 1908 a folosit o sarma de telefon pentru a insira becuri mici dintr-o centrala telefonica si a decorat cu ele un pom. In 1952 Leawitt Morris, fiul lui Ralph a scris un articol pentru Christian Science Monitor, despre tatal lui, care a inventat luminile pomului de Craciun, nestiind de luminile lui Edison.
In 1885 un spital din Chicago a ars din cauza lumanarilor de pe un pom de Craciun. In 1908, companiile de asigurari din SUA au incercat sa adopte o lege care sa interzica utilizarea lumanarilor la pomii de Craciun din cauza incendiilor.
In 1917 unui tanar adolescent, numit Albert Sadacca i-a venit o idee. Familia lui a venit in New York din Spania si fabricau colivii de pasari din rachita. El -s gandit sa le lumineze, folosind luminile in corzi lungi si a sugerat de asemenea sa picteze becurile in culori stralucitoare. In anii urmatori el si fratii lui au format NOMA Electric Company, care a devenit un nume faimos pentru decoratiunile de Craciun.
Cele mai multe lumini aprinse in acelasi timp pe un pom de Craciun au fost in numar de 194.672 si au fost realizate de Kiwanis Malmedy, in Belgia, in data de 10 decembrie 2010.
Multe oarase sunt cunoscute dupa proprii lor Pomi de Craciun. Printre cei mai cunoscuti sunt Pomul din Trafalgar Square din Londra, care este oferit in fiecare an drept cadou de multumire pentru ajutorul acordat in cel de al doilea razboi mondial Regatului Unit de Norvegia. Casa Alba din SUA are un pom mare pe peluza din fata din anii 1920.
Brazii de Craciun artificiali au inceput sa devina foarte populari la inceputul secolului al XX-lea. De-a lungul anilor pomii artificiali au fost fabricati din pene, hartie, metal, sticla si tipuri diferite de plastic.
Cel mai inalt brad artificial de Craciun avea 52 metri inaltime si era acoperit cu frunze verzi de PVC. A fost numit “Arborele Pacii” . A fost expus in Parcul Moinhos de Vento, Porto Alegre, Brazilia intre 1 decembrie 2001 si 6 ianuarie 2002.
In Noua Zeelanda se foloseste uneori un copac numit Pohutakawa, care are flori rosii, iar in India, oamenii impodobesc uneori bananierii.