Tinker Bell – Clopotica – Poveste cu planse de colorat – Partea a treia

Print Friendly, PDF & Email

-“Ce ai vrut sa demonstrezi, Clopo?” – intreba Rosetta. “Nimeni nu poate controla ciulinii, nici macar cele mai iscusite zane ale gradinaritului.”

In clipa aceea a aparut regina Clarion. Era intunecata la fata, ceea ce nu era deloc un lucru obisnuit. Clopotica a recunoscut imediat ca ea este vinovata pentru cele intamplate.

-“Va cer iertare” , sopti ea cu lacrimi in ochi. Apoi si-a luat zborul si a disparut.

Regina Clarion i-a adunat pe toti in noaptea aceea in sala de consiliu.

-“Imi este frica, ca nu mai avem timp sa reparam pagubele. Poate vom fi nevoiti sa anulam primavara.”

-“Chiar nu se poate face nimic?” – o intreba regina pe Zana Maria.

-“Nu, din pacate nu mai este nimic de facut.” – spuse Zana Maria.

Intre timp Clopotica s-a oprit la fantana magica.

-“Terence, am trecut pe aici doar sa imi iau ramas bun de la tine”

Terence era coplesit. Clopotica ii stia numele! Asta l-a facut sa se simta foarte fericit. Ii dadu o portie dubla din pulberea magica.

-“Oh, nu sunt eu o persoana asa de importanta in acest tinut, incat sa vii sa iti iei la revedere” – spuse el timid.

-“Ba da! Esti una din cele mai importante persoane din cate exista in Valea Zanelor” – ii raspunse Clopotica. “Daca tu nu ai fi, nu am avea putere magica. Trebuie sa fii mandru de tine si de ceea ce faci!”

Inainte de plecare Clopotica se opri pentru ultima data la atelierul ei. Trebuia sa recunoasca, ca de fapt ii placea ce facea, ii erau dragi toate ustensilele.

“Trebuie sa fiu mandra de harul meu! Dar care este acela?” se intreba ea suparata. Dintr-o data il zari pe soricel, care mirosea ceva intr-un colt. Curioasa s-a dus sa vada despre ce este vorba. Erau niste ustensile vechi si nefolositoare. “Asta e!” – striga ea. Lucruri pierdute! Dintr-o data isi dadu seama, ca nu este soarta ei sa paraseasca Valea Zanelor.

Regina Clarion era pregatita sa ii anunte, ca anul acesta primavara nu va mai avea loc. Toti au ramas uimiti.

-“Asteptati, va rog!” – se auzi o voce, in timp ce Clopotica ateriza in mijlocul pietei. “Stiu cum pot repara greseala.” Si a inceput sa scoata toate uneltele reparate de ea, care puteau ajuta in aceasta situatie de criza. Vazand, cum i-a impresionat Clopotica pe ceilalti, Vidia a devenit geloasa: “Mai bine te trimiteam sa prinzi soimul, in loc sa culegi ciulinii”, sopti ea.

Regina Clarion auzi ce spuse Vidia si s-a intors catre ea:

-“Sunt sigura, ca viteza ta te va ajuta sa aduni toti ciulinii, Vidia!”

Imediat dupa plecarea Vidiei, regina Clarion o intreba pe Clopotica: “Esti sigura ca poti reface totul asa cum a fost inainte?”

-“Repar tot ce trebuie, acesta este harul meu, nu-i asa? Doar ca am nevoie de ajutor” – raspunse Clopotica.

-“Cu ce te putem ajuta?” – intreba Clanc si Boloboc.

-“Si noi te putem ajuta!” – spusera celelalte zane.

-“Adunati toate ramurile pe care le gasiti. Cu cat sunt mai mari, cu atat e mai bine. Pe langa asta trebuie sa mai gasim si lucuri pierdute.” La asta se pricepea ea: sa gaseasca si sa repare lucruri pierdute si stricate.

In putin timp Valea Zanelor s-a umplut cu zane zburatoare, cautand tot feluri de lucruri pierdute. Dintr-o data piata se umplu cu obiecte folositoare pentru repararea lucrurilor.

Clopotica a inceput sa dea lectii zanelor, cum sa construiasca masinaria care facea vopsea de zmeura. Cu ajutorul masinariei galetile se umpleau una dupa alta. Din restul lucrurilor Clopotica imediat a construit un aspirator gigant, cu care puteau aduna o gramada de seminte. Au inceput sa apara masinarii utile si necesare venirii primaverii. Iridesa era foarte incantata: “Functioneaza!” Chiar functioneaza!”

A doua zi regina Clarion, insotita de supraveghetorii ei a coborat in piata sa vada ce s-a facut intre timp. Parca s-a intamplat o minune! Toata piata era plina cu materialele de care zanele aveau nevoie pentru a aduce primavara.

-“Ai reusit, Clopotica!” – o felicita regina.

-“Noi toti impreuna am reusit” – raspunse aceasta.

-“Regina Clarion, poate o luam si pe Clopotica cu noi pe Continent?” – indrazni sa intrebe Boare Argintie. “A facut atat de multe pentru toti” – adauga si Fauna.

-“Nu am facut asa de multe si pana la urma treaba mea este aici, nu pe Continent” – spuse Clopotica rusinata. Deodata aparut cu un car Clanc si Boloboc, in care se afla cutiuta muzicala a Clopoticai, lustruita si stralucitoare.

-“Oh, acum cativa ani am trecut si eu pe langa acest obiect. Nu m-am gandit niciodata ca este o cutie muzicala si oricum nu stiam cum as putea sa o repar. Clopotico, ai un har deosebit!” – spuse Zana Maria.

Clopotica era in culmea fericirii. Reusise sa salveze primavara si putea pleca si pe Continent!

-“Pornim, zanelor! Toata lumea sa isi ia zborul!” – spuse supraveghetorul primaverii. Intre timp Terence ii dadu un pachetel special Clopoticai.

-“Ia asta! Te va ajuta pe Continent!” – spuse el. Mai tarziu Clopotica isi dadu seama ce era in pachetel: .o portie mare de praf magic.

Cand zanele au ajuns in gradina Kensington din Londra, si-au dat seama imediat ce multe au de facut. Vremea era rece si mohorata. Zanele s-au apucat de treaba: zana luminii topi gheata de pe crengile copacilor, zana apei arunca putina pulbere magica peste lac, protectoarele vietuitoarelor trezeau incet animalele care hibernau in scorburile copacilor. Incet-incet lumea se umplea de culori si totul in jur devenea mai luminoasa. Pasarile isi luau zborul, florile isi desfaceau petalele si aparuse si un curcubeu stralucitor pe cer. Toti erau fericiti.

Venise momentul, in care Clopotica trebuia sa-si foloseasca harul. Din pulberea primita de la Terence presara un pic peste cutiuta muzicala. Cutiuta incepu sa isi ia zborul catre casa celui caruia ii apartinea. Cand a ajuns in dreptul unei ferestre a inceput sa straluceasca si mai tare.

Clopotica a asezat cutia pe pervaz. Inauntru era o camera plina cu jucarii. Era camera unui copil. Batu in geam si repede s-a ascuns. In putin timp o fetita, pe nume Wendy Darling isi scoase capul pe fereastra. Cand a observat cutiuta, s-a luminat la fata de fericire. Imediat isi scoase o cheita de la gat si o rasuci in cutiuta. Sunetele melodiei frumoase, care umpleau camera o faceau pe Clopotica sa rada de fericire. Wendy parca a auzit ceva, se uita in jur. Desi nu a vazut nimic, simtea ca totul este invelit in magie.

Intre timp zanele primaverii isi terminasera treaba si sosi momentul intoarcerii in Valea Zanelor.

Clopotica ii incanta cu harul ei pe locuitorii din Valea Zanelor, facandu-le viata mai frumoasa. Isi iubea meseria si era multumita de ea si de ceea ce facea.