Planse de colorat

Te-ai intrebat vreodata cum au aparut anotimpurile? In mitologia greaca anotimpurile au aparut in urma unei drame de familii. Dar, hai sa vedem cum a inceput totul.

Zeus, regele tuturor zeilor avea trei surori si trei frati. Surorile lui aveau roluri importante in vietile oamenilor. Una dintre surori, Demeter era zeita recoltei si era responsabila ca oamenii sa aiba hrana suficienta mereu. Demeter a fost foarte iubita de oameni, pentru ca le daruia sol roditor, vreme blanda, flori frumoase, campuri verzi si peisaje colorate. In multe temple au venerat-o pentru grija si bunatatea ei.

Demeter avea o fetita, pe nume Persefona. Ca si mama ei, Persefona era amabila si grijulie, mereu cu un zambet fermecator pe fata. Demeter o iubea foarte mult si cele doua si-au petrecut mult timp impreuna afara intre florile colorate. Persefona era zeita, care pe unde umbla, raspandea lumina si fericire. Si pe ea au iubit-o mult oamenii. Intre timp Persefona a crescut si a devenit o tanara frumoasa, care ii fermeca pe cei din jur cu frumusetea ei. Va puteti imagina cat de tulburata a fost Demeter, cand intr-o zi fiica ei iubita a disparut.

Ea nu stia ce s-a intamplat, dar totul s-a petrecut asa: intr-o zi Persefona se plimba cu Artemis si Athena prin pajistile din jur, adunand flori pentru Demeter. Cu o briza usoara a ajuns la ea parfumul unei flori, iar ea a inceput sa mearga spre directia parfumului, indepartandu-se de ceilalti. Fara sa stie Persefona, Hades, regele Infernului a vazut-o aflandu-se pe Pamant pentru o plimbare cu cainele lui iubit, care avea trei capete. Era uimit de frumusetea, eleganta si farmecul fetei. S-a indragostit pe loc si s-a decis sa o ia de sotie pe frumoasa Persefona. Stiind, ca Demeter nu ar fi niciodata de acord ca fiica ei sa locuiasca intr-o lume intunecata, a decis sa-l viziteze pe Zeus, pentru a-i cere acordul pentru planul lui. In mod surprinzator Zeus a fost de acord ca Persefona sa fie luata de Hades.

Dintr-o data in jurul fetei totul a inceput sa se agite. Pasarile zburau agitate in aer, cerul a devenit gri, dupa care a devenit si mai negru si in momentul urmator s-a auzit o bubuitura puternica, care a scuturat pamantul. In fata Persefonei a aparut o prapastie uriasa, iar Persefona privea inspaimantata la tot ce se intampla in jurul ei. Prin nori negri de fum a aparut Hades, conducandu-si carul negru tras de cai. Hades s-a aplecat din car, a ridicat-o pe uimita Persefona si si-a indreptat carul catre prapastie. Persefona a inceput sa tipe: “Mama, mama, ajuta-ma!” , dar Demeter nu o auzea, iar carul se cufunda incet in Infern.

Pana acum Hades avea o viata trista si singuratica in adancurile negre unde traia. Dar acum era insufletit si fermecat de Persefona. A inceput sa o roage sa devina sotia lui si sa conduca cu el lumea de desubt, dar aceasta nu era lumea unde vroia sa traiasca tanara stralucitoare. La inceput Persefona a plans necontenit pana nu a mai avut lacrimi. Chiar daca Hades o rasfata cu bunatati, ea refuza sa manance, pentru ca auzise ea candva o legenda. Legenda spunea, ca cei care mancau in Infern de la Hades nu mai puteau sa se intoarca niciodata in lumea lor. Hades o vizita in fiecare zi in camera ei frumos aranjata, aducand bucati delicioase pentru a o ispiti si sa ii declare dragostea. Chiar daca ea refuzase sa il asculte, incet incet a inceput sa se obisnuiasca si sa admire aranjamentul luxos din camera ei. Intr-o zi, cand Hades a intrat in camera Persefonei, ea si-a ridicat privirea catre el. Fata lui Hades era intunecata, dar era puternica, cu ochi hipnotici, plini de tristete, afectiune, dar si cu putina viclenie. I-a intins mana si a rugat-o sa vina cu el. Vroia sa ii arate lumea lui, unde ea putea sa aduca o raza de lumina si putea sa o conduca alaturi de el, ca regina Infernului.

Intre timp, in lumea se dus Demeter era plina de durere. Fiica ei draga inca nu a fost gasita. Demeter umbla peste tot disperata cautandu-si fiica. Furia ei incet incet s-a transformat in tristete, tristetea in disperare, iar Pamantul a inceput sa devina intunecat si trist impreuna cu ea. Culturile nu au mai prosperat, solul a devenit arid, iar tristetea s-a lasat peste Pamant ca o ceata deasa. “Cine ma va ajuta sa imi gasesc fiica? se plangea Demeter cu bratele ridicate catre cer. In acel moment lui Helios, care era zeul Soarelui, i s-a facut mila de ea si s-a decis sa ii spuna adevarul. “Hades ti-a furat fiica si a dus-o pe taramul lui intunecat pentru a-i fi mireasa.” – spusese Helios. “Cum a indraznit sa faca asa ceva fara sa stie Zeus?” – tipa Demeter cu vocea plina de furie. Helios inghetase de frica. “Demeter, eu iti spun doar ce stiu. Dar Zeus insasi cred ca a fost de acord cu aceasta unire.”

Cand a auzit aceste vorbe, furia lui Demeter a devenit fara limite. S-a dus pana la poalele Olimpului si l-a chemat pe Zeus impreuna cu toti ceilalti zei sa ii auda juramantul. “Niciodata nu voi mai calca pe Olimp si niciodata nu voi mai lasa pamantul sa fie roditor si sa dea recolte, pana cand nu o voi vedea pe iubita mea fiica, pe care Hades a furat-o de langa mine!” rasunau cuvintele ei pe muntele Olimpului. Zeus, ascultand cuvintele lui Demeter a inceput sa se ingrijoreze. “Daca culturile nu cresc, oamenii vor muri de foame si ma vor invinovati pentru tot. Trebuie sa fac ceva.” – se gandi el. “Hermes! ” – a exclamat Zeus. “Te voi trimite pe tine ca mesagerul meu la Hades. Incearca sa rezolvi si sa linistesti lucrurile!” Hermes era foarte priceput la negocieri si a acceptat imediat calatoria in Infern.

Intre timp, Persefona se plimba cu Hades in fiecare zi in lumea lui intunecata, luminand mereu cate putin locurile unde se plimbau. Sufletele, care au ajuns in Infern erau pierdute si nedumerite, aveau nevoie de ajutor si indrumare, lucruri pe care Persefona cu firea ei amabila le putea oferi. Incet incet inima Persefonei a inceput sa fie cucerita de Hades, care era sincer si rabdator cu ea. Ii era dor de mama ei, dar incepuse sa se bucure si de compania acestui zeu elegant, puternic si sarmant si a inceput sa ii placa ideea de a fi regina Infernului alaturi de Hades.

Cand Hermes , mesagerul lui Zeus a sosit in Infern, i-a gasit pe cei doi stand impreuna pe o canapea luxoasa, iar Hades tinea o rodie in mana. “Persefona, dragostea mea, sunt atat de ingrijorat ca nu vrei sa mananci! Uite, ce fruct dulce, gusta doar putin pentru dragul meu!” – o adulmeca Hades pe Persefona. Privind adanc in ochii lui, fata a intins mana si a dus fructul delicios la buze. A mancat sase seminte de rodii. “Oh, nu!” – se gandi Hermes. “E prea tarziu!” “Persefona acum trebuie sa ramana cu Hades in Infern. Cum o sa reusesc eu sa o aduc pe Persefona inapoi?” Daca vroia sa duca la bun sfarsit ordinul lui Zeus, trebuia sa isi foloseasca toate abilitatile de negociere pentru a incheia o intelegere cu puternicul Hades.

Cand Hades l-a zarit pe Hermes in intuneric, stia de ce este aici acesta. Stia ca va trebui sa se desparta de Persefona, dar il linistise gandul, ca odata ce Persefona a mancat din mancarea lui, va trebui sa se intoarca la el. ” Sunt dispus sa o las pe Persefona sa mearga la mama ei timp de sase luni in fiecare an, dar in celelalte sase luni va trebui sa se intoarca la mine!” – spusese Hades. Aceasta intelegere era pe placul tuturor, asa ca Hermes si-a inchis cu succes misiunea lui de mesager.

In fiecare primavara Persefona se intoarce la mama ei, Demeter. Iar ea o asteapta cu cele mai frumoase flori, cu cele mai verzi campii si se asigura ca recoltele sa fie bogate. Dar in fiecare toamna, cand fiica ei draga se intoarce la Hades, Demeter plange, frunzele cad si recoltele se termina pana in primavara urmatoare, cand totul incepe de la inceput si natura ia viata.

Mucegaiul

Mucegaiul poate fi descris ca un grup de ciuperci filamentoase, care sunt foarte frecvente pe alimente sau materiale umede. Poate cauza uneori Sindromul Inflamator Cronic, dar este folosit si in fabricarea unor medicamente importante, cum ar fi de exemplu penicilina. Acest antibiotic a fost descoperit accidental de Alexander Fleming. Majoritatea mucegaiului care creste pe materiale de constructii umede se gaseste in sol. Se dezvolta foarte rapid in prezenta conditiilor potrivite, cum ar fi umiditatea, temperatura adecvata si hrana abundenta, dar raman ascunse pentru o lunga perioada de timp.

La nivel global exista peste 100 000 de specii ale acestor microorganisme, dintre care majoritatea nu au fost clasificate. Mucegaiul poate provoca de asemenea eruptii cutanate, defecte congenitale, astm, cancer si alte probleme de sanatate. De asemenea, are un efect negativ asupra sanatatii populatiei si a deteriorarii cladirii. Daca o persoana este expusa constant la mucegai, poate duce la o afectiune numita pneumonie de hipersensibilitate. O expunere constanta la mucegai a femeilor insarcinate poate creste sansele de a suferi un avort spontan. Un fel de mucegai, numit Monascus Purpureus este utilizat pentru a produce drojdie de orez rosu. S-a demonstrat, ca ajuta la reducerea nivelului de colesterol rau. Poate consuma o varietate de lucruri, inclusiv lemn, tesaturi si uneori chiar si plastic si metal. Eliminarea mucegaiului este procesul de indepartare a cresterii dintr-o cladire. Singura modalitate de a scapa de el este sa indepartezi tot ce are mucegai. Mucegaiul poate avea culori diferite.

Ciclul de viata a bacteriilor

Bacteriile pot fi definite ca organisme microscopice unicelulare care se dezvolta in medii diverse. Pot trai aproape oriunde, cum ar fi: in oceane, in corpul uman sau sol. Nu sunt nici plante, nici animale. Unele bacterii sunt distructive si provoaca diverse boli, precum: pneumonie sau malarie. Insa unele bacterii sunt bune si ajuta oamenii.

Ciclul de viata al bacteriilor este destul de simplu. Exista patru faze principale in ciclul lor de viata.

1. Faza Lag sau faza de adaptare – in aceasta faza bacteriile nu cresc. Incearca sa se adapteze mediului si sa metabolizeze. In aceasta faza produc aminoacizi si vitamine necesare divizarii. Durata acestei faze depinde de disponibilitatea nutrientilor. Daca sunt disponibili suficienti nutrienti, durata va fi scurta si daca nu, aceasta faza va necesita timp. De asemenea, bacteriile fac copii ale ADN-ului in aceasta etapa.
2. Faza Log sau faza exponentiala – in aceasta faza bacteriile se inmultesc foarte rapid. Daca se ofera conditii favorabile, atunci acestea pot fi dublate in aproximativ 15 minute, dar daca conditiile nu sunt potrivite, atunci aceasta etapa poate dura mai mult. Timpul luat de bacterii pentru a se dubla este cunoscut ca “timp de generatie”. Procesul prin care bacteriile se inmultesc este cunoscut sub numele de fuziune binara.
3. Faza stationara – aceasta faza este cunoscuta ca faza de declin in cresterea bacteriilor. Acest declin depinde de factori care inhiba cresterea. Ratele de crestere si deces sunt egale in faza stationara.
4. Faza de declin – Dupa cum sugereaza si numele, este ultima etapa in procesul de dezvoltare. In aceasta faza bacteriile isi pierd capacitatea de reproducere.

Combaterea bolilor – Germeni si bacterii

Prin anii 1800 oamenii nu stiau din ce cauza apareau bolile. Nu aveau vaccinuri sau antibiotice care sa ii protejeze. Milioane de oameni au murit din cauza bolilor infectioase. Variola a fost una dintre cele mai letele boli. Un medic englez, Edward Jenner a observat ca fermierii care ingrijeau vacile se imbolnaveau uneori de o infectie contactata de la vaci. Cei care s-au imbolnavit de aceasta boala mai putin grava ca si variola, niciodata nu s-au imbolnavit de variola. Jenner a inceput sa isi puna intrebari, daca aceste lucruri ar avea legatura intre ele si a inceput sa experimenteze. A scos puroiul dintr-un blister de variola si a introdus in bratul unui baietel de 8 ani, pe nume James Phipps. Cateva saptamani mai tarziu medicul l-a expus pe baiat la variola. Baiatul nu s-a imbolnavit, deoarece corpul lui a format o aparare impotriva variolei dupa ce a fost expus acestui virus prin injectarea anterioara. Acesta a fost primul vaccin descoperit in lume si a fost prim vaccinare, care a fost numita si variolare.

Interesant:

Ignaz Semmelweis, un medic din Viena a cerut asistentilor medicali si medicilor sa se spele pe maini inainte sa analizeze un pacient. Nu stia ca germenii se transmit de pe maini, dar a observat ca atunci cand studentii de la medicina tratau femeile in travaliu dupa ce au lucrat cu cadavre, femeile se imbolnaveau si mureau. Multi oameni au ras de el la inceput, dar cu timpul s-a demonstrat ca avea dreptate. Spalarea mainilor chiar salveaza vieti!

Louis Pasteur si Robert Koch au descoperit, ca germenii provocau boli in anii 1860. Un chirurg englez, Joseph Lister a folosit acidul carbonic pentru a steriliza scule si echipamente in timpul interventiilor chirurgicale din anii 1860. Astazi, toate echipamentele medicale sunt mereu sterilizate. Acasa oamenii folosesc antiseptice pentru a-si curata casele si a ucide germenii.

In 1928, Alexander Fleming a descoperit ca ciuperca Penicilium ucide bacteriile. Penicilina a fost primul antibiotic descoperit.

Ce este si cum decurge o pandemie

Nu toti virusii si nu toate bacteriile provoaca boli grave, dar unele pot imbolnavi multi oameni. Pana prin mijlocul anilor 1800 oamenii nu stiau ca germenii provoaca boli. Au crezut ca boala este cauzata de aerul rau de la mlastini sau de spiritele rele. In acest timp milioane de oameni s-au imbolnavit si multi dintre ei au murit. O epidemie se intampla atunci, cand multi oameni se imbolnavesc simultan. (Noi traim acum Pandemia de Covid-19 sau Pandemia Coronavirus 2019-2020).

Pandemia Covid-19 ne-a demonstrat ca epidemiile pot aparea si in zilele noastre. Epidemiile se raspandesc mai repede in orase, deoarece bolile trec rapid de la unul la altul in aglomeratie.

Variola a fost cauzata de virusul variolei. Datorita vaccinului aceasta boala s-a eradicat, dar in trecut a ucis milioane de oameni. A provocat febra, eruptii cutanate si vezicule pe corp. Cand exploratorii spanioli au ajuns in America Centrala in 1519 au adus cu ei virusul. Boala a ucis peste 27 de milioane de nativi americani in 50 de ani.

Ciuma este boala infricosatoare cauzata de bacterii. Era purtata de puricii care traiau pe sobolani. Puricii uneori sareau pe oameni si se hraneau cu sange uman, transmitand boala. Ciuma poate fi acum tratata cu antibiotice, dar in anii 1340 a ucis o treime din populatia din Europa. In 1665 ciuma a ucis 100 000 de oameni la Londra. Medicii purtau o masca cu cioc plina cu plante cu miros puternic in timp ce tratau pacientii infectati cu ciuma. Nu stiau cum se transmite boala si nici de bacteria care a cauzat boala. Au crezut ca ierburile ar putea tine departe ciuma.

Bacterii bune si bacterii rele

Bacteriile sunt cele mai mici dintre organismele vii de pe Pamant. Se gasesc peste tot – in ocean, in nori, pe varfurile muntilor, pe organisme vii dar si pe lucruri, care nu traiesc. Bacteriile sunt formate dintr-o singura celula. Celula contine ADN-ul care este un fel de program de calculator. Contine informatii care ajuta functionarea bacteriei. In jurul acestei celule se afla un perete celular rigid, care protejeaza bacteriile. Unele bacterii au o manta exterioara, care uneori are fire de par, numite pili. De asemenea, pot avea flageli, care sunt fire lungi care bat in jurul lor, astfel incat bacteriile sa se poata misca.

Bacteriile traiesc de obicei in colonii si se reproduc rapid. Exista 10 000 de specii de bacterii cunoscute. Probabil ca mai sunt multe, care urmeaza sa fie descoperite. Bacteriile cocci sunt rotunde. Ele pot fi gasite singure, in perechi, in aglomerari. Bacteriile bacili au o forma dreapta. Bacteriile spirale arata ca pastele cu tirbuson. Bacteriile se hranesc cu materii din mediu, cum ar fi frunzele cazute, carnea cruda, pielea umana sau lemnul in descompunere. Bacteriile se pot reproduce aproximativ o data la 20 de minute. Unele bacterii sunt daunatoare. Aceste bacterii pot provoca boli grave, cum ar fi tuberculoza, febra tifoida sau placa dentara. Alte bacterii sunt bune si utile. Unele bacterii ajuta la formarea iaurtului sau a branzei. Bacteriile din stomacul nostru ajuta la procesarea alimentelor si ne mentin sanatosi.

Antibioticele ucid bacteriile?

Antibioticele pot ucide bacteriile si ne pot mentine sanatosi. Unele vaccinuri lupta si impotriva bacteriilor. Cel mai recomandat lucru este sa te speli des pe maini cu apa si sapun.

Unele bacterii traiesc in sol si ajuta la descompunerea materiei moarte. Aceste bacterii sunt numite si contructori de sol si sunt bune pentru intretinerea gradinei.

Cum creste copilul

La 20 de luni copilul poate deja sa alerge, desi acest lucru ii va necesita toata concentrarea si probabil va fi inca putin instabil. Va urca singur treptele, dar, probabil va avea nevoie de ajutorul tau la coborare. Momentele de joaca devin mai interesante pe masura ce invata noi abilitati, cum ar fi lovirea si aruncarea mingii, de exemplu.

Copii mici sunt foarte curiosi. Asa cum s-au jucat cu degetele de la maini sau de la picioare cand era mic, asa poate sa se joace acum cu organul genital. Este foarte natural si nu este un motiv de ingrijorare, decat daca se intampla in mod constant. Cand copilul tau se atinge in public, incearca sa nu il certi. Explica-i calm, ca unele lucruri nu se fac in public, doar acasa in privat.

Acum este momentul si pentru o programare la medicul pediatru pentru un control general privind dezvoltarea lui. Diagramele de referinta te pot ajuta sa iti dai seama, unde se incadreaza copilul tau, dar nu uita, ca fiecare copil se dezvolta in ritmul lui. Orice intrebare sau nelamurire ai cu privire la dezvoltarea si sanatatea copilului tau, intreaba medicul pediatru, el te poate indruma sau iti poate oferi raspunsurile asteptate.

Pe masura ce copilul devine mai activ, activitatile lui devin din ce in ce mai provocatoare. Poate sa loveasca de acum, sa impinga, sa muste, mai ales daca realizeaza, ca acest comportament iti atrage atentia. Incearca sa nu reactionezi prea excesiv la comportamentul agresiv si sa iti pastrezi calmul. Explica-i ca il intelegi cum se simte, dar spune-i clar, ca agresiunea nu este niciodata o solutie acceptabila. Daca micutul tau copiaza un frate/o sora mai mare, incearca sa-l convingi pe cel mai mare sa dea un exemplu mai bun.

Daca pana acum tu ai fost cea mai apropiata persoana de copilul tau ca si cel mai bun prieten, a venit momentul, in care trebuie sa invete incet cum sa interactioneze cu ceilalti si sa isi faca prieteni noi. Prin acest proces va invata sa imparta jucarii, dar vor fi multe incercari si multe esecuri in acest proces de socializare. Poti sa ii incurajezi primii pasi pe calea prieteniei zambind colegilor de joaca sau altor copii din parc.

Puteti juca jocuri simple si acasa, care implica mai multe persoane, de exemplu pasarea mingii de la unul la altul. Desi copilul inca nu intelege pe deplin ideea jocului, incet incet isi da seama, ca unele jocuri pot fi mai distractive in doi.

Daca copilului tai nu ii place sa faca baie, incearca sa gasesti alt timp pentru baie, decat seara. Iar daca spalarea pe cap este o lupta, incearca sa ii umezesti parul cu un prosop ud, in loc sa ii torni apa in cap si neaparat sa folosesti sampon fara lacrimi. Clatirea poate fi cea mai dificila parte, iar copilul poate sa ajunga sa tipe chiar si atunci, cand ajung doar cateva picaturi de apa in ochi. Incearca sa ii atragi atentia cu diferite jocuri in timpul clatirii.

Nu exista o regula fixa de cate ori trebuie spalat pe cap un copil mic. Pentru unii copii ajunge daca se spala pe cap odata pe saptamana, iar daca are parul cret, cu cat vine mai putin in contact cu sampon, cu atat e mai bine.

Daca te gandesti sa mai ai un copil, este bine sa il pregatesti pe micutul tau pentru schimbare. Sa vorbesti pozitiv despre sarcina si sa ii permiti copilului sa isi petreaca timp prin preajma bebelusilor ar fi un bun inceput.

De acum copilul tau incepe sa isi dezvolte ideile, cum ar trebui sa fie anumite lucruri. Iar daca nu se intampla asa, cum ar vrea el, ar putea sa faca un scandal monstruos. (De exemplu, daca o prajitura nu arata asa, cum ar trebui sa fie in gandurile lui). Acesta este un semn ca intelegerea lui despre lume incepe sa se maturizeze. Trebuie sa ai rabdare, cu timpul va invata sa faca fata mai usor dezamagirilor din viata lui.

Daca copilul tau inca are suzeta, utilizarea ocazionala nu ii face rau. Dar daca o foloseste intr-una, acest comportament ar trebui descurajat. Incearca sa limitezi folosirea suzetei doar la culcare si lauda-ti copilul cand reuseste sa adoarma fara suzeta. Daca mai bea din biberon, incearca incet incet sa renunti si la folosirea acesteia. In timpul zilei ar fi bine sa bea din cani, sau sticle special concepute pentru copii de varsta lui. Biberonul dinainte de culcare ar putea fi lucrul la care renunta cel mai greu. Dar laptele care se depune pe dinti in timpul noptii poate provoca carii dentare. Daca incet incet inlocuiesti laptele cu apa din sticla, ar putea usura procesul de renuntare.

Bradul vesnic verde a fost folosit in mod traditional pentru a sarbatori festivalurile de iarna (pagane si crestine) de mii de ani. Paganii au folosit ramuri pentru a-si decora casele in timpul solstitiului de iarna, deoarece in asa fel puteau sa se gandeasca la primavara viitoare. Romanii foloseau brazii pentru a-si decora templele la festivalul Saturnului. Crestinii folosesc acum bradul ca semn al vietii vesnice. Nimeni nu stie sigur cand au fost folositi pentru prima data brazii si ca brazi de Craciun. Probabil a inceput acum aproximativ 1000 de ani in Europa de Nord. Multi brazi tineri au fost atarnati cu capul in jos de tavan folosind lanturi (atarnati de candelabre/carlige de iluminat).

Alti copaci folositi ca brazi de Craciun in multe parti ale nordului Europei erau crengute de cires sau paducel, care erau puse in ghivece si aduse inauntru, astfel incat sperau ca vor inflori la Craciun. Daca nu si-au permis o planta adevarata, oamenii faceau piramide din lemne si erau decorate cu hartie, mere si lumanari, astfel incat sa arate ca un copac. Uneori erau transportati din casa in casa si nu erau expusi intr-un singur loc. Alteori arborii piramidali erau copaci paradisiaci. Acestia au fost folositi in teatrele germane medievale sau in alte interpretari in fata bisericilor in ajunul Craciunului. In calendarele vechi, 24 decembrie a fost ziua lui Adam si Eva. Arborele Paradisului a reprezentat Gradina Edenului. A fost adesea plimbat in jurul orasului inaintea de inceperea piesei, ca un mod de publicitate. Piesele de teatru prezentau povesti biblice oamenilor care nu stiau sa citeasca.

Primele documente despre folosirea unui brad de Craciun arata ca s-ar fi folosit prima data de sarbatorile de Craciun si Anul Nou in Tallinn si Riga din Estonia. Tallinn a avut primul brad de Craciun in 1441 si Riga in 1510. Ambii copaci au fost creati de Fratia Punctelor Negre, care era o asociatie de negustori locali, proprietari de nave si straini din Livonia (ceea ce astazi denumim Estonia si Letonia). Despre obiceiurile din trecut legate de brazii de Craciun se stie putin. Stim doar, ca au fost pusi in piata orasului si in jurul lui au dansat membrii grupului Fratia Punctelor Negre, dupa care copacii au fost aprinsi. Cuvantul folosit pentru “copac” ar putea insemna de asemenea un catarg sau un stalp, arborele ar fi putut fi mai degraba un copac paradisiac sau o ramura din lemn in forma de copac.

In piata orasului Riga, capitala Letoniei exista o placa gravata in opt limbi cu “Primul copac de Anul Nou in Riga din 1510”.

O poza din Germania din 1521 arata un copac plimbat pe strazi in urma caruia defila un barbat calare pe un cal. Barbatul este imbracat in haine de episcop si se presupune ca il reprezinta pe Sfantul Nicolae. In 1854, istoricul Balthasar Russow scria despre o traditie la Riga a unui brad impodobit in piata, unde tinerii mergeau cu un grup de fete tinere si femei, mai intai cantau si dansau acolo, apoi aprindeau copacul. Despre existenta unui copac mic in Breman, Germania din 1570 s-a gasit o inregistrare, in care este descris ca un copac decorat cu mere, nuci, curmale, covrigi si flori de hartie. A fost expus intr-o casa a breslelor (locul de intalnire pentru o societate de oameni de afaceri din oras). Prima persoana care a adus un pom de Craciun intr-o casa, asa cum il stim astazi, a fost predicatorul german din secolul al XVI-lea Martin Luther.

Exista o poveste care spune, ca intr-o seara inainte de Craciun, Martin Luther se plimba prin padure si si-a ridicat privirea pentru a vedea stelele stralucind printre crengile copacilor. A fost atat de frumos, incat s-a dus acasa si le-a spus copiilor sai ca i-a adus aminte de Isus, care a venit pe Pamant de Craciun. Unii spun, ca acesta este identic cu acelasi copac din Riga, dar acest lucru nu este adevarat. Arborele din Riga a fost expus cu cateva decenii mai devreme.

Obiceiul bradului de Craciun ar fi putut calatori de-a lungul Marii Baltice, din Letonia pana in Germania. In anii 1400 si 1500 Germania si Letonia faceau parte din doua imperii mari, care erau vecine. O alta poveste spune ca Sf. Bonifaciu din Crediton (un sat din Devon, Marea Britanie) a parasit Anglia si a calatorit in Germania pentru a predica triburilor germane pagane sa le converteasca la crestinism. Se spune ca, a dat peste un grup de pagani pe cale sa sacrifice un tanar baiat in timp ce se inchina unui stejar. Pentru a opri jertfa, se spune ca Sf. Bonifaciu a taiat stejarul si spre uimirea lui, un tanar brad a rasarit din radacinile stejarului. Sf. Bonifaciu a luat acest lucru ca un semn al credintei crestine, iar adeptii sai au impodobit arborele cu lumanari, astfel incat Sf. Bonifaciu sa poata predica paganilor noaptea.

Exista si o alta legenda din Germania, care spune ca odata, intr-o noapte rece de Ajun de Craciun, un padurar si familia sa se aflau in cabana lor adunati in jurul focului pentru a se incalzi. Deodata se auzi o bataie la usa. Cand padurarul a deschis usa, a gasit un baietel care statea pe scara usii, pierdut si singur. Padurarul l-a chemat in casa lui, familia l-a hranit si l-a spalat si l-a culcat in patul copiilor mai mici. A doua zi dimineata, de Craciun familia a fost trezita de un cor de ingeri, iar baietelul s-a transformat in Isus. Micul Isus a intrat in gradina din fata cabanei si a rupt o ramura dintr-un brad si i-a dat-o familiei cadou pentru a le multumi tot ce i-au facut. De atunci oamenii isi amintesc noaptea de Craciun aducand um pom de Craciun in casele lor.

In Germania, primii pomi de Craciun au fost impodobiti cu lucruri comestibile, precum turta dulce si mere aurite. Apoi, producatorii de sticla au realizat mici ornamente speciale, similare cu unele dintre decoratiunile folosite astazi.

In 1605 un german necunoscut scria intr-un jurnal: “De Craciun, ei instaleaza brazi in saloanele din Strasbourg si atarna pe ei trandafiri taiati din hartie multicolora, mere, napolitane, folie de aur si dulciuri.” La inceput o figura a micului Isus a fost pusa in varful bradului. De-a lungul timpului s-a schimbat intr-un inger sau intr-o stea, asa cum au vazut cei trei Crai.

Primul pom de Craciun din Marea Britanie ar fi fost impodobit de regina Charlotte, sotia germana a regelui George al III-lea. In 1800 ea a amenajat un copac la Queen’s Lodge din Windsor pentru a organiza o petrecere pentru copii din familiile bogate si nobile. In scurt timp, a avea un brad in casa a devenit popular printre familiile bogate.

Prin anii 1840 brazii de Craciun au devenit foarte populari. Au aparut si articole in ziare despre “Arborele Regal”. In 1848 a fost publicat in Illustrated London News un desen al Pomului de Craciun al reginei la Castelul Windsor. In pictura apare regina Victoria, sotul ei german, printul Albert si copii lor in jurul unui brad, care a fost asezat pe o masa. Desenul a fost republicat in Godey’s Lady’s Book, Philadelphia, in decembrie 1850, dar au inlaturat coroana reginei si mustata printului Albert pentru a face poza sa para mai americana.

Publicarea desenului a ajutat ca pomii de Craciun sa devina populari in Marea Britanie si SUA. In vremea victoriana pomul era decorat cu lumanari pentru a reprezenta stelele. In multe parti ale Europei lumanarile sunt inca folosite pentru decorarea pomilor de Craciun. Covorasele de sub pomul de Craciun erau confectionate din tesaturi grele, adesea decorate cu imagini din natura si erau folosite fie pe podea, fie pe mese si le asezau sub brazi. Erau utile pentru a pentru a proteja podeaua sau masa de ceara care picura de la lumanarile din copaci si de acele de brad.

In Germania, la inceputul/mijlocul anilor 1800 era de asemenea la moda sa ai o pictura cu o scena din padure, iar aceste desene erau imprimate si pe covoarele de Craciun. Pomii erau pusi in ghivece daca mai aveau radacini, sau asezati pe o bucata mai mare de lemn, sau un suport greu.

In anii 1860 au inceput sa fabrice suporturi adecvate din metal pentru copaci. Unii aveau chiar si cutii muzicale in ele, care cantau melodii de Craciun. Au inceput sa fabrice si suporturi mai ieftine, care erau facute din metale mai ieftine si nu aratau atat de bine, ca cele scumpe. Covoarele au inceput sa fie mai mici si sa fie puse in jurul suporturilor.

Tinsel si legenda paianjenului de Craciun

Tinsel a fost creat in Germania si la inceput a fost fabricat din benzi subtiri de argint. Dar cand s-a inventat beteala de plastic, a devenit foarte populara, fiindca era mai ieftina decat argintul real si se aseza mai usor pe brazi. Exista si povesti folclorice despre cum a fost creata beteala. Aceste povesti par sa fi inceput in estul Germaniei, dar sunt povestite si in unele parti din Finlanda si Scandinavia. Aceste povesti sunt acum populare si in alte tari, cum ar fi SUA.

Toate versiunile din aceasta poveste descriu o familie saraca, care nu-si permitea sa impodobeasca un brad de Craciun. Cand copii se duc la culcare in ajunul Craciunului, un paianjen acoperea cu firele lui bradul crescut dintr-un con de pin in casa lor. In dimineata de Craciun panza de paianjen este transformata ca prin magie in fire de argint si aur care decoreaza bradul. Unele versiuni ale povestii spun ca lumina soarelui a schimbat panza in aur si argint, alte versiuni spun ca aceasta magie a fost facuta de Mos Craciun, sau, in Germania, Christkind.

In unele parti din Germania, Polonia si Ucraina este considerat noroc sa gasesti un paianjen sau o panza de paianjen pe bradul de Craciun. Panzele de paianjen ca decoratiuni de brad sunt de asemenea populare in Ucraina. Se numesc “pavuchky” (paianjen mic) si sunt facute in mod normal din hartie si sarma de argint.

Luminitele din bradul de Craciun

Exista afirmatii diferite cu privire la cine a inventat primele siruri de lumini electrice ale pomului de Craciun. In 1880 celebrul inventator Thomas Edison si-a pus in birou unele dintre noile lui becuri electrice.In 1882, Edward Johnson, colegul lui Edison a strans 80 de becuri rosii, albe si albastre si le-a pus in bradul lui din apartamentul lui din New York.

In 1890 compania Edison a publicat o brosura care ofera servicii de iluminat pentru Craciun. In 1900 o alta reclama Edison a oferit becuri pe care oamenii le puteau inchiria, impreuna cu sistemul de iluminare pentru a fi folosite de Craciun. Exista inregistrari intr-un jurnal din 1891 in care colonistii din Montana foloseau lumini electrice pe un copac. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au putut folosi cu usurinta luminile electrice, deoarece electricitatea nu era instalata pe scara larga in case. Dar oamenilor bogati le-a placut sa arate ce lumini instalate aveau de Craciun. Pe vremea aceea costa 300 $ o instalatie, ceea ce azi ar valora 2000 $.

Printre primele vanzari pe scara larga a sirurilor de lumini se afla Ralph Morris, un telefonist american. In 1908 a folosit o sarma de telefon pentru a insira becuri mici dintr-o centrala telefonica si a decorat cu ele un pom. In 1952 Leawitt Morris, fiul lui Ralph a scris un articol pentru Christian Science Monitor, despre tatal lui, care a inventat luminile pomului de Craciun, nestiind de luminile lui Edison.

In 1885 un spital din Chicago a ars din cauza lumanarilor de pe un pom de Craciun. In 1908, companiile de asigurari din SUA au incercat sa adopte o lege care sa interzica utilizarea lumanarilor la pomii de Craciun din cauza incendiilor.

In 1917 unui tanar adolescent, numit Albert Sadacca i-a venit o idee. Familia lui a venit in New York din Spania si fabricau colivii de pasari din rachita. El -s gandit sa le lumineze, folosind luminile in corzi lungi si a sugerat de asemenea sa picteze becurile in culori stralucitoare. In anii urmatori el si fratii lui au format NOMA Electric Company, care a devenit un nume faimos pentru decoratiunile de Craciun.

Cele mai multe lumini aprinse in acelasi timp pe un pom de Craciun au fost in numar de 194.672 si au fost realizate de Kiwanis Malmedy, in Belgia, in data de 10 decembrie 2010.

Multe oarase sunt cunoscute dupa proprii lor Pomi de Craciun. Printre cei mai cunoscuti sunt Pomul din Trafalgar Square din Londra, care este oferit in fiecare an drept cadou de multumire pentru ajutorul acordat in cel de al doilea razboi mondial Regatului Unit de Norvegia. Casa Alba din SUA are un pom mare pe peluza din fata din anii 1920.

Brazii de Craciun artificiali au inceput sa devina foarte populari la inceputul secolului al XX-lea. De-a lungul anilor pomii artificiali au fost fabricati din pene, hartie, metal, sticla si tipuri diferite de plastic.

Cel mai inalt brad artificial de Craciun avea 52 metri inaltime si era acoperit cu frunze verzi de PVC. A fost numit “Arborele Pacii” . A fost expus in Parcul Moinhos de Vento, Porto Alegre, Brazilia intre 1 decembrie 2001 si 6 ianuarie 2002.

In Noua Zeelanda se foloseste uneori un copac numit Pohutakawa, care are flori rosii, iar in India, oamenii impodobesc uneori bananierii.

Ursii sunt mamifere mari, omnivori, care mananca in principal carne, peste si plante, cu exceptia ursilor panda, care sunt ierbivori si mananca doar bambus. Ursii mai mananca radacini si insecte. Ursul polar insa mananca numai carne si este clasificat ca si mamifer carnivor.

In lume exista opt specii de ursi. Ursii pot fi gasiti peste tot in lume.

Corpul ursilor este mare, au picioare indesate, botul lung, par aspru, labe cu gheare si coada scurta. Chiar daca ursii sunt mari si grei, pot alerga foarte repede si sunt de asemenea buni la alpinism si inot. Creierul ursilor este mare si se numara printre cele mai inteligente mamifere. Ei dorm iarna, iar somnul lor lung de iarna este asemanator hibernarii. Dorm in barloagele lor, iar mama urs va naste puii intr-o groapa sapata. De obicei se nasc intre 1 – 3 pui si raman de obicei cu mamele lor timp de aproximativ 3 ani. Puii beau lapte de la mama lor timp de 2 luni. Majoritatea ursilor traiesc singuri, in afara de perioada imperecherii si cu exceptia cazului, in care o femela are pui. Mama urs isi apara puii cu orice pret, daca simte ca sunt in pericol.

Ursii polari si ursii grizly pot fi periculosi pentru oameni, mai ales atunci, cand impartasesc acelasi habitat, dar in general ursii sunt timizi si se sperie usor de oameni.

Au fost adoptate multe legi in multe zone ale lumii pentru a proteja ursii de vanatori si de a impiedica distrugerea habitatului lor.

Speciile de urs sunt urmatoarele: ursul polar, ursul brun, ursul negru, ursul negru asiatic, ursul soare, ursul cu ochelari, ursul lenes si ursul panda. Ursii traiesc in America, Europa si Asia. Se gasesc in general in zonele muntoase si in paduri. Ursul negru de exemplu traieste in America de Nord, ursul brun traieste in America de Nord, Europa si Asia. Regiunile nordice ale lumii gazduiesc ursul polar. Majoritatea ursilor traiesc in regiuni nordice cu un climat bland sau rece. Cu toate acestea ursul cu ochelari traieste in Muntii Anzi din America de Sud. Ursul lenes traieste in India si Sri Lanka.

Ursii au o inaltime intre 1 si 3 metri. Ursul soare este cea mai mica specie de urs cunoscuta. Un fel de urs brun din Alaska numit ursul Kodiak este cel mai mare urs cunoscut. Poate cantari si 780 de kilograme, dar si unii ursi polari pot ajunge uneori la aceasta greutate.

Majoritatea ursilor sunt in general de culoarea maro, rosu-maroniu sau negru. Blana alba a ursului polar il ajuta sa se amestece in gheata si zapada arctica. Ursii au vederea slaba, dar au un miros excelent. Toamna majoritatea ursilor mananca mult pentru a lua in greutate. Apoi dorm aproape toata iarna. Chiar daca somnul adanc de iarna este foarte similar cu hibernarea, ursii nu sunt adevarati hibernatori. Temperatura corpului, ritmul batailor inimii si ritmul respiratiei nu scad mult mai jos decat cum e in mod normal.

Unii ursi fura alimente aruncate din cosurile de gunoi, dar resturile de la oameni nu fac parte din dieta lor naturala. Majoritatea ursilor traiesc intre 20-30 de ani.

Vulpea este un mamifer mic omnivor. Vaneaza si mananca prada vie, mai ales iepuri si rozatoare (sobolani si soareci). De asemenea, pot manca lacuste, oua de pasari, dar si fructe de padure. Vulpile sunt cei mai mici membrii ai familiei de caini Canidae. Exista 27 de specii de vulpi. Sunt alergatori rapizi si agili si traiesc in grupuri.

Cozile vulpilor sunt organe polivalente. Coada lor stufoasa le ajuta sa se incalzeasca in timp ce dorm pe vreme rece. De asemenea, coada face parte din depozitul de hrana pentru iarna. Coada stufoasa a vulpilor este usor de vazut si este utilizata pentru a trimite semnale membrilor familiei sale. Coada este folosita si pentru echilibru in timpul alergarii. Vulpile traiesc pe toate continentele, majoritatea traind in regiuni de padure, tufisuri si deserturi. In Australia au fost introduse de oameni, care veneau aici de pe alte continente. In Regatul Unit era un sport obisnuit ca oamenii sa vaneze vulpi cu cai si caini. Acest lucru este acum interzis.

Vulpile sunt folositoare fermierilor. Majoritatea pagubelor agricole sunt cauzate de iepuri, iar in zonele de campie iepurii cuprind 45 pana la 70 % din dieta vulpilor. Un studiu a estimat ca, de-a lungul vietii sale, fiecare vulpe a crescut veniturile unui fermier cu 150-900 de Euro.

Descrierea generala a vulpilor

Vulpile sunt in general mai mici decat lupii, sacalii sau cainii domestici. De exemplu, la cele mai mari specii (de exemplu vulpea rosie) masculii cantaresc in medie intre 4,1 si 8,7 kg in timp ce, vulpea fenec, cea mai mica specie, cantareste doar 0,7 – 1,6 kg.

Caracteristicile fizice ale vulpilor includ de obicei o fata triunghiulara, urechi ascutite, botul ascutit si o coada stufoasa. Vulpile sunt digitrigade, adica merg pe degetele de la picioare. Ghearele lor nu sunt retractabile si prin urmare, comparate cu cele ale unei feline, sunt relativ groase. Mustatile sunt negre si mai scurte. Mustati se mai gasesc de asemenea pe membrele anterioare si au o lungime medie de 40 mm si sunt indreptate in jos. Alte caracteristici fizice variaza in functie de habitat si de semnificatia sa adaptativa.

Blana vulpilor

Speciile de vulpi difera prin culoarea blanii, lungimea si densitatea sa. Culorile blanii variaza de la alb la negru, pot avea pete albe sau gri pe partea inferioara, dar cea mai specifica pentru o vulpe este blana roscata. Vulpile fenec (si alte specii de vulpi adaptate vietii in desert) au urechi mari si blana scurta pentru a ajuta corpul sa ramana rece in conditiile de caldura torida. Vulpile arctice, pe de alta parte, au urechi mici si membre scurte, precum si blana groasa, izolatoare, care ajuta la mentinerea corpului sa ramana cald in conditiile de frig. Vulpile roscate au cozi stufoase, care la capat sunt albe.

Culoarea si textura blanii vulpilor pot varia din cauza schimbarilor anotimpurilor. Blana este mai bogata si mai densa in lunile mai reci si mai usoare in lunile mai calde. Pentru a scapa de haina densa de iarna, vulpile naparlesc odata pe an, in jurul lunii aprilie. Procesul incepe de la picioare, apoi de-a lungul spatelui. Culoarea blanii se poate schimba de asemenea odata cu inaintarea in varsta.

Dintii – Dintii vulpilor seamana cu cei ai cainilor. Vulpile cu urechi de liliac de exemplu au sase molari in plus, totalizand 48 de dinti. Vulpile au, de asemenea perechi de dinti carnasciale pronuntate, care sunt caracteristice unui carnivor. Aceste perechi constau din premolarul superior si primul molar inferior si lucreaza impreuna pentru a taia materialul dur, cum ar fi carnea. Caninii lor sunt, de asemenea pronuntati, o alta caracteristica a unui carnivor, care sunt excelenti in prinderea prazii.

Comportament – In salbaticie, durata de viata tipica a unei vulpi este de doi pana la trei ani, desi ele pot trai pana la zece ani. Spre deosebire de alte canine, vulpile nu sunt intotdeauna animale de haita. De obicei ele traiesc in grupuri mici, dar de exemplu vulpile arctice sunt solitare.

Dieta vulpilor este alcatuita in mare parte din nevertebrate, precum insecte si vertebrate mici, cum ar fi reptile sau pasari si poate include de asemenea oua si plante. Unele specii mananca de exemplu crabi. Majoritatea speciilor de vulpi consuma in jur de 1 kg de alimente in fiecare zi.

Vulpile ascund excesul de alimente, ingropandu-le pentru consum ulterior, de obicei sub frunze, zapada sau sol. Vulpile tind sa foloseasca o tehnica de saritura, in care se ghemuiesc pentru a se camufla in teren, apoi folosindu-si picioarele din spate sar cu mare forta pentru a ateriza deasupra prazii vizate. Folosindu-si dintii canini pronuntati, vulpile se prind de gatul prazii si fie le agita pana cand prada nu mai traieste, fie pana prada poate fi consumata. Vulpea cenusie este una dintre singurele doua specii canine cunoscute ca urca in copaci, cealalta specie este ratonul.

Mai multe specii de vulpi sunt pe cale de disparitie in mediul lor natural. Activitatile care ameninta disparitia unor specii de vulpi sunt activitati comerciale, defrisarea padurilor sau vanarea vulpilor pentru blanurile lor. Vulpile sunt considerate animale daunatoare, desi au fost folosite cu succes pentru a controla daunatorii din fermele oamenilor.

Vulpea cenusie de insula este una dintre speciile de vulpi amenintate de disparitie. Mediul ei natural se afla pe Insulele Canalului. O populatie de o specie pe o insula este mai mica decat una de pe continent, din cauza resurselor limitate, cum ar fi spatiul, hrana si adapost. Prin urmare, populatiile de pe o insula sunt extrem de sensibile la amenintari externe. Pe Insulele Canalului s-a constatat ca populatia vulpii cenusii a fost scazuta atat din cauza unui focar de virus de turbare din 1999 pana in 2000, precum si a aparitiei vulturilor aurii non-nativi. Din 1993 vulturii au determinat scaderea populatiei cu pana la 95%. Oamenii de stiinta au trebuit sa scoata perechi sanatoase din populatia salbatica pentru a le inmulti in captivitate pana cand au avut vulpi suficiente pentru a le elibera inapoi in salbaticie. De asemenea, animalele care distrugeau pasunile au fost indepartate, astfel incat plantele native sa poata sa creasca inapoi la inaltimea lor naturala, oferind astfel acoperire adecvata si protectie pentru vulpi importiva vulturilor aurii.

Vulpea lui Darwin este considerata ca fiind o specie pe cale de disparitie, din cauza populatiei cunoscute de 250 de indivizi maturi, precum si a distributiei lor restranse. In Chile, populatia este limitata la Parcul National Nahuelbuta si la Padurea Tropicala Valdiviana din jur. In mod similar, pe insula Chiloe, populatia lor este limitata la padurile care se extind de la sud la nord-vest a insulei. Desi Parcul National Nahuelbuta este protejat, 90 % din specii traiesc pe Insula Chiloe. Deci, o problema majora cu care se confrunta specia este habitatul lor in scadere, limitat din cauza taierii si arderii padurilor. Din cauza defrisarilor habitatul vulpii Darwin se micsoreaza, permitand cresterea habitatul preferat al concurentului lor, vulpea Chilla.

O alta problema cu care se confrunta specia este incapacitatea lor de a combate bolile transmise de numarul tot mai mare de caini de companie. Pentru a conserva aceste animale, cercetatorii sugereaza necesitatea protejarii padurilor care leaga Parcul National Nahuelbuta de Chile si la randul sau, insula Chiloe si padurile sale. De asemenea, acestia sugereaza examinarea altor paduri din jurul Chile pentru a determina daca vulpile lui Darwin au existat anterior acolo sau daca pot trai acolo in viitor, in cazul in care ar fi nevoie de a reintroduce specia in acele zone. Si, din cele din urma, cercetatorii recomanda crearea unui program de reproducere in captivitate, in Chile, din cauza numarului redus de vulpi mature in salbaticie.

Relatia vulpilor cu oamenii

Vulpile sunt adesea considerate daunatoare, care distrug prin atacurile lor asupra pasarilor de curte si a altor animale mici. Atacurile de vulpe asupra oamenilor nu sunt frecvente, dar in ultima vreme a crescut numarul lor, din cauza defrisarilor de paduri. Multe vulpi se adapteaza bine mediilor umane, asa ca mai multe specii sunt clasificate drept “carnivore urbane rezidente” din cauza capacitatii lor de a sustine populatiile in intregime in limitele urbane.

Toamna este anotimpul, care urmeaza dupa vara si ne pregateste pentru iarna. In emisfera nordica toamna incepe cu echinoctiul de toamna in septembrie si se termina cu solstitiul de iarna in decembrie. In emisfera sudica, acesta tine de la echinoctiul de toamna din martie pana la solstitiul de iarna din iunie. In multe locuri din zonele temperate toamna este un sezon pentru recoltarea culturilor. Copacii care isi pierd frunzele in fiecare an, incep toamna sa devina galbene, rosii sau maronii. In multe tari toamna este anotimpul in care incepe noul an scolar. In Marea Britanie, perioada scolara cuprinsa intre inceputul lunii septembrie si sfarsitul lunii decembrie este cunoscuta ca “Autumn Term”.

Cand este toamna in emisfera nordica, este primavara in emisfera sudica si invers. La Ecuador, toamna seamana foarte mult cu primavara, cu diferente mici de temperatura sau de vreme. Toamna este o perioada, in care majoritatea animalelor cauta hrana, astfel incat sa aiba depozit pentru iarna, deoarece multe animale iarna intra in hibernare. Vremea incepe sa devina din ce in ce mai rece si mai vanturoasa. Toamna orele de zi si de noapte sunt egale. Incepe sa ploua des si nu este placut sa iti petreci timpul afara cand ploua si bate tare vantul.

Asocierea cu tranzitia de la vreme calda la rece si statutul sau asociat ca sezon al recoltei primare au dominat temele si imaginile sale populare. In culturile occidentale, personificarile toamnei sunt de obicei femei frumoase, bine hranite, impodobite cu fructe, legume si cereale care se gasesc in acel moment in natura. Multe culturi sarbatoresc cu festivaluri de recoltare toamna, adesea cele mai importante din calendarele lor. Ecourile inca existente ale acestor sarbatori se gasesc in Ziua Recunostintei din SUA si Canada si in sarbatoarea evreiasca Sukkot, cu radacinile sale ca festival de recoltare pe luna plina.

Exista de asemenea, numeroase festivaluri indiene din America de Nord legate de recolta de alimente coapte adunate in salbaticie, festivalul chinezesc de toamna, festivalul din octombrie din Germania, Austria si multe altele. Starea de spirit predominanta a acestor sarbatori de toamna este o bucurie adusa pentru fructele pamantului, amestecate cu o anumita melancolie legata de sosirea iminenta a vremii aspre. Alimentele asociate in special sezonului de toamna includ dovleceii, merele, strugurii si prunele.

Toamna este asociata si cu Halloween-ul (festival celtic de toamna). Industria televiziunii, filmelor, cartilor, costumelor, decorarii casei si cofetariei folosesc aceasta perioada a anului pentru a promova produse strans asociate cu aceasta sarbatoare. Intre lunile septembrie si octombrie in magazine rafturile sunt pline cu produse, care sunt legate de Halloween, iar dupa aceasta imediat inlocuiesc produsele de toamna cu produse pentru Craciun.

Toamna are de asemenea o asociere puternica cu sfarsitul vacantei de vara si cu inceputul noului an scolar. Pregatirile pentru “Back to school” apar de obicei in ultimele saptamani din august.

Posturile si retelele de televiziune incep in mod traditional sezoanele obisnuite de toamna, cu noi serii si noi episoade din seriile existente care debuteaza mai ales la sfarsitul lunii septembrie sau inceputul lunii octombrie.

Sezoanele de fotbal american incep in lunile de toamna, iar sporturile de vara isi inchid sezoanele cu inceputul toamnei.

In mitologia indiana toamna este considerata anotimpul preferat pentru zeita Saraswati, zeita toamnei.

In misticismul asiatic, toamna este asociata cu elementul metalic si ulterior, cu culoarea alba, Tigrul Alb al Occidentului.

Frunzele colorate de toamna apar peste tot in lume, dar cele mai spectaculoase peisaje de toamna sunt in mare parte in America de Nord, China, Coreea, Japonia, Europa, padurea din Patagonia, estul Australiei si Insula de Sud a Noii Zeelande. Si Canada atrage turistii pentru renumitele frunzele lor de toamna.

La 19 luni copilul poate sa inteleaga ce este gresit ce este corect in comportamentul lui. Se poate distra, de exemplu daca in loc de girafa zici zebra, intelege deja diferentele si simtul umorului incepe sa se dezvolte. Poate sa experimenteze si cu lucruri care nu sunt foarte placute pentru tine, de exemplu sa gasesti pete pe covor sau sa fie sertare golite. Prin aceste experiente incepe sa isi formeze propriile idei despre cum functioneaza lumea. Desi este posibil sa nu intelegi tot ce spune copilul tau, el va recunoaste o gramada de cuvinte pe care i le spui.

De acum ar putea sa lege deja cuvintele si sa zica propozitii scurte, cum ar fi “ma duc” sau “vreau jucaria”. Comunicarea continua cu copilul tau cu privire la ceea ce faci este importanta, chiar daca uneori te repeti. A vorbi cu copilul tau este cel mai bun mod de a-l ajuta sa invete sa vorbeasca.

Copilul tau poate mananca deja singur, asa ca ar fi bine sa ai un set de boluri si tacamuri de dimensiuni mici, care sunt potrivite pentru varsta lui. Incearca sa gatesti pentru toata familia mancaruri usoare si sanatoase, pe care le puteti manca impreuna cu copilul. Daca scaunul este deja prea mic, poti folosi un inaltator. Unele inaltatoare se pot seta la inaltime, astfel incat poti adapta inaltimea dupa inaltimea copilului.

Olita este un alt subiect interesant in aceasta perioada. Chiar daca nu o foloseste inca, ar fi bine sa cumperi una, sa se obisnuiasca incet incet cu ideea. Daca familia si prietenii fac presiuni, dar tu nu crezi ca micutul tau este pregatit pentru olita, va trebui sa fii puternica si sa nu cedezi la presiuni.

Probabil ca vor exista momente in care copilul plange fara motiv sau pur si simplu devine foarte lipicios de tine. Acesta este modul de a anunta ca este coplesit, flamand sau foarte obosit. El invata acum lucruri noi si isi perfectioneaza abilitatile intr-un ritm ametitor. Inevitabil vor aparea si frustrarile si aceste frustrari se pot manifesta prin crizele descrise mai sus. Arata-i copilului, ca iti dai seama ca este suparat. Recunoaste-i sentimentele, dar incearca sa nu te agiti prea mult. Daca plange si se agata de tine, ajuta-l sa uite de starea lui, oferindu-i o imbratisare puternica si sugerandu-i un joc interesant.

Pe masura ce memoria copilului se imbunatateste, el poate deja asocia mersul la doctor cu evenimente neplacute. Pentru a usura vizita la pediatru, sa iei cu tine paturica preferata, plusul preferat si cateva carti pentru a-l tine ocupat in timp ce asteptati. Poti intreba medicul, daca poate sa stea la tine in brate in timpul consultatiei.

Daca e vreme frumoasa, este indicat sa stati cat mai mult afara, in aer liber. Jocurile de afara pot fi foarte distractive pentru amandoi. In aceasta perioada poate fi greu sa il convingi pe micutul tau sa se culce, chiar si dupa rutina lui obisnuita. Incepe sa isi dea seama, ca viata continua si dupa ce el se culca si nu vrea sa rateze nimic. Intre timp poate sa isi dea seama, ca cerand o sticla de lapte sau ceva de mancare in ultima clipa dinaintea culcarii, poate sa-i intarzie somnul. Incearca sa respecti o rutina foarte clara si sa-i specifici din timp cand primeste ultimele gustari inainte de culcare.

Un mediu provocator pot fi magazinele, unde copilul se poate simti coplesit de toate rafturile pline, sunete si o multime de oameni din jur. Daca trebuie sa mergi cu copilul la magazin, incearca sa prescurtezi vizita cat se poate de mult, pentru a evita orice criza nedorita. Fa o lista cu cele necesare si incearca sa nu te plimbi printre rafturile ispisitoare.

La 19 luni copilul are o buna coordonare si echilibru mana-ochi, precum si muschi puternici ai bratelor si picioarelor, asa ca va face exercitii de catarari si urcari. Unii copii sunt precauti, in timp ce altii urca fara teama si trec peste orice obstacol. Alpinismul este distractiv pentru copilul tau, dar va trebui sa iei niste precautii pentru a-l tine in siguranta. Sa pui niste indicii clare unde este permisa urcarea si unde este interzisa. Acest lucru nu il va opri daca este hotarat sa urce, dar stabilirea limitelor te ajuta sa decizi, cand este cazul sa intervii. Caderea este cel mai mare pericol, dar un mobilier instabil poate fi la fel de periculos. Rafturile, televizoarele cu ecran plat, comoda – toate sunt pericole potentiale, asa ca asigura-te ca sunt fixate de pereti.

Daca copilul se trezeste noaptea scancind, incearca sa afli motivul pentru care si-a intrerupt somnul. S-ar putea sa apara primele cosmaruri de acum. Odata ce s-a linistit, poti sa ii canti cantece de leagan pentru a-l ajuta sa se culce inapoi.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Cum se dezvolta copilul in aceasta luna

In aceasta luna este posibil sa observi un impuls in dezvoltarea fizica a copilului. S-ar putea sa ii placa sa se catere chiar si pe mobilier, daca a inceput deja sa mearga singur. Uneori te poti simti epuizata de energia copilului tau. Daca este posibil, ar fi bine sa iesi cu el zilnic la plimbare in aer liber. Daca vremea nu va permite acest lucru, ai putea opta pentru un loc de joaca in interior si sa va petreceti cateva ore acolo. Locul de miscare este mai mare si va ofera varietati mai mari de jucarii si activitati.

Daca vrei sa ii cumperi pantofi pentru afara, trebuie sa fii foarte atenta la alegerea pantofilor, sa fie de calitate, sa fie comozi si sa fie dintr-un magazin specializat. Intr-o pereche de pantofi, care nu sunt comozi si nu sunt potriviti, picioarele copilului tau pot fi stranse, iar copilul nu poate spune daca nu se simte bine in pantofii respectivi.

Pana acum ai fost preocupata cu faptul, cum sa il inveti pe micutul tau sa mearga, dar de acum s-ar putea sa descoperi, ca pur si simplu nu mai vrea sa se opreasca din mers si lucrurile se vor complica si mai mult. Din aceasta cauza s-ar putea sa renunte si la somnul de dupa masa.

Desi uneori nu il mai poti opri, atunci cand oboseste, vrea sa il duci numai in brate. Sa nu fi suparata pe el, trebuie sa ii intelegi nevoia lui de a fi dus in brate. Poate este doar vulnerabil sau speriat in fata strainilor, poate e obosit sau poate doar are nevoie de atentie si afectiune din partea ta. Daca il iei in brate, nu ii faci nici un rau. Daca plecati insa pe o distanta mai lunga, ar fi bine sa iei caruciorul cu tine, ca nu vei avea putere sa il duci pe tot parcursul drumului.

Cum sa faci fata la crizele de la varsta asta

Pe masura ce copilul incepe sa spuna din ce in ce mai des “nu”, este posibil sa te intrebi des cum sa iti pastrezi calmul si sa ai situatia sub control. Ar fi bine sa stabilesti limite clare, spunandu-i ce este si ce nu este un comportament acceptabil. Probabil va trebui sa ii explici de mai multe ori, pana va intelege ce poate si ce nu poate sa faca.

Daca ii arati un exemplu bun, amabilitate, respect si bune maniere, va sti cum trebuie sa se comporte. Daca vede un exemplu bun de la tine si de la cei din jur, il va indruma si il va ajuta sa stie cum trebuie sa faca si el.

Cand trebuie sa schimbi patutul la un pat mare

Nu exista o varsta anume cand trebuie sa faci acest lucru. Daca cumva astepti inca un copil si in viitor vei avea nevoie de patut, schimbarea va trebui sa fie facuta din timp in asa fel, incat copilul mai mare sa nu se simta scos afara din patutul lui in favoarea celui nou venit in familie. Daca nu exista nici un motiv pentru care trebuie eliberat patutul si copilul se simte bine acolo, nu trebuie sa te grabesti cu mutatul. Sa nu uiti, ca odata ce este intr-un pat mare, se poate ridica oricand, chiar si in timpul noptii.

Nu toti copii incearca sa evadeze din patut atunci cand stiu deja sa se catere. Unii sunt mai linistiti si chiar daca ar putea pleca de acolo, stau linistiti. Altii ar face orice sa incerce sa iasa de acolo si vor face tot posibilul sa reuseasca o evadare.

Vocabularul copilului la 18 luni

Vocabularul copilului tau va creste la pas continuu in lunile urmatoare. Primele cuvinte probabil ca au descris doar persoane sau obiecte usor de pronuntat, cum ar fi “mama, tata, papa”, iar frazele mai complexe si lungi vor urma in lunile urmatoare.

Incearca sa nu te alarmezi, daca copilul tau nu vorbeste foarte mult. Unii copii sunt mai tacuti si fiecare copil se dezvolta in ritmul lui. Dar daca nu spune nici un cuvant, ar trebui sa discuti cu medicul pediatru, care ar putea recomanda vizita la un logoped.

Arsurile solare – daca iesiti la soare, trebuie neaparat sa il protejezi de arsurile solare. Arsurile solare la inceputul vietii pot provoca cancer de piele mai tarziu. Orice expunere indelungata la soare imbatraneste pielea. Poti sa folosesti spray sau crema solara potrivita varstei copilului pentru o protectie buna, dar il poti acoperi cu haine usoare, cu o palarie pe cap, ochelari de soare – si astea protejeaza si daca se poate, sa stai cat mai mult la umbra.